I have a dream ...

Vine un timp când obosești Și… Stingi lumina Și… Trăiești cu tine?

Înveți    că lumina din întuneric e viața ta Tu… ce mai aștepți? ***

    Azi, gândurile tale s-au întâlnit cu ale mele.     Azi, ochii tăi i-au căutat pe ai mei. și m-au găsit desculță și dezbrăcată de orice armură     Azi, inima ta a cerut răspuns de la a mea , ,De ce îi lipsesc atât de  mult?! De ce ... ?! De ce..?! mi-ar fi fost mult mai ușor și simplu să o las pe ea să răspundă, dacă o cuprindeai ... dar ...     Tot ce am putut să își zic e, că în mine se mai vorbește și astăzi despre Tine!     Apoi, m-ai întrebat dacă aș schimba ceva?! Știu că am adunat niște cuvinte și am bâlbâit ceva acolo.. cuvinte Emoție, cuvinte Dor, cuvinte Fluturi cărora le-am tăiat aripile în zbor ... dar, eram prea preocupată să mă bucur de liniștea timpului devenit infinit, pentru niște clipe sfârșite. Și să schimb ceva?! Da! sau Nu! Tot ce știu e că, noi am migrat de la punctul promisiunilor noastre, nici nu știu cum și când s-a întâmplat, să ne lăsăm unul pe altul. De ce ne-am mințit cu ,,eu te voi iubi ve...

 .      Sunt doar Eu      Sau sunt toate Întâlnirile,       Lecțiile și oamenii       Care au trecut pe lângă,       Sau direct prin mine?      Sunt eșecuri străine?      Vieți netrăite de nimeni?      Frici absurde       venite de niciunde?      Tot ce știu, este că sute de emoții dau navală în mine. Uneori le rog să se așeze într-un șir indian astfel încât să le pot gestiona și acorda TIMP fiecărei în parte. E ca o coadă la un ghișeu al statului😅. Iar eu, o funcționară publică drăguță gata să le ofer timpul cerut. De multe ori le trimit înapoi, pentru că vin nepregătite, cu situații necompletate. Până la mine mai au de trecut pe la 2-3 oameni pentru clarificări, ștampile, timbre sau răspunsuri.  Cu siguranță, că nu le convine, cui îi place să fi stat la coadă degeaba?       Dar v-am spus...

Înainte credeam că 30 este o dată magică. Credeam că până a împlini această vârstă fiecare trebuie să câștige milionul, să se căsătorească, să crească un copil, să sădească un copac… Lista poate continua…👩‍🍼💵🏡🚁 ⠀ Cel mai important este că credeam că în dimineața când voi împlini 30, mă voi trezi de la trosnetul oaselor mele. 😂 ⠀ Ce simt de fapt? Simt că trăiesc tot mai mult după scenariul vieții mele. Nu al părinților, nu al societății și nici al prietenilor. Al meu. ⠀ Și fizic mă simt mult mai bine decât la 25 de ani. Atunci mă durea spatele de la învățatul continuu, mă durea capul de la ciclonul stresului, care urca pe notele din portativ. Eu “îmi înălțam zborul” într-un mediu extrem de competitiv și nu cel mai binevoitor, astfel nu era nici vorbă de somn calitativ sau de cele 3 mese principale ale zilei și de toate acele recomandări de Prevenție pentru “o minte sănătoasă într-un corp sănătos”, pe care le tot ceream de la cei cu care mi-am împărtășit călătoria! 🤯 ...

Toată viața înveți… să câștigi să poți să mai poți când nu poți să vrei să găsești puteri să știi cum să ai răspunsurile corecte să fii cel mai bun și puternic să fii inspirație pentru ceilalți să aduci note de 10. Pe linie. Și sub linie tot 10 să fie peste tot. Și la școală, și la arte și în viață.  Unde mai trebuie? Dar, uneori (uneori deseori?) ajungi la lecțiile menite să te învețe să cedezi. Și să pierzi. Să pierzi până la punctul de loser absolut. Să doară procesul de acceptare a pierderii. Și cu cât mai mult te opui - cu atât mai mult să doară. Să accepți că un oarecare efort nu s-a meritat pentru rezultatul “dorit”. Să accepți că nu întotdeauna îți poți ține sau vrei să-ți ții promisiunile. Să accepți că nu ești cel mai bun, cel mai puternic. Cel mai ,,klassnîi" din univers. Și nici nu trebuie! Să simți cum e când nu mai ești în poziția de persoană “indispensabilă” pentru alții. Să fii inutil până la limita de disperare. Scriu la persoana a treia, deși totul e despre m...

Acum o lună în viața mea, a apărut Ea - Aissy - copilul meu cu ochi albaștri ca nemărginirea și năsucul umed. Ochelarista ce se încadrează perfect în portretul de familie. Acest ghemotoc de energie care m-a învățat ce înseamnă responsabilitatea, grija, iubirea necondiționată.  Fericirea are culoarea ei - o bătaie de inimă la picioarele mele, ce-mi umple sufletul de o bucurie netulburată. Alături de ea, trăiesc ziua, ora chiar și clipa, un sentiment dumnezeiesc! Ce liniște e respirația ei! Ea caută afecțiunea fiecăruia dintre noi, pentru a o întoarce înzecit! E atât de sinceră, atât de blândă, atât de frumoasă și-atât de deșteaptă. A apărut ca o minune în viata noastră! Prima dimineață în casa noastră, care la nici  5 minute de cercetat fiecare cameră a devenit și casa ei, a așteptat cuminte să ne facem somnul. A urmat apoi prima plimbare. N-a fost atât de greu… pe cât credeam! Chiar dacă nu prea ne potriveam direcția: ea voia într-o parte, eu – în cealaltă. Ritmul e...