I have a dream ...

    Azi, gândurile tale s-au întâlnit cu ale mele.     Azi, ochii tăi i-au căutat pe ai mei. și m-au găsit desculță și dezbrăcată de orice armură     Azi, inima ta a cerut răspuns de la a mea , ,De ce îi lipsesc atât de  mult?! De ce ... ?! De ce..?! mi-ar fi fost mult mai ușor și simplu să o las pe ea să răspundă, dacă o cuprindeai ... dar ...     Tot ce am putut să își zic e, că în mine se mai vorbește și astăzi despre Tine!     Apoi, m-ai întrebat dacă aș schimba ceva?! Știu că am adunat niște cuvinte și am bâlbâit ceva acolo.. cuvinte Emoție, cuvinte Dor, cuvinte Fluturi cărora le-am tăiat aripile în zbor ... dar, eram prea preocupată să mă bucur de liniștea timpului devenit infinit, pentru niște clipe sfârșite. Și să schimb ceva?! Da! sau Nu! Tot ce știu e că, noi am migrat de la punctul promisiunilor noastre, nici nu știu cum și când s-a întâmplat, să ne lăsăm unul pe altul. De ce ne-am mințit cu ,,eu te voi iubi ve...

 .      Sunt doar Eu      Sau sunt toate Întâlnirile,       Lecțiile și oamenii       Care au trecut pe lângă,       Sau direct prin mine?      Sunt eșecuri străine?      Vieți netrăite de nimeni?      Frici absurde       venite de niciunde?      Tot ce știu, este că sute de emoții dau navală în mine. Uneori le rog să se așeze într-un șir indian astfel încât să le pot gestiona și acorda TIMP fiecărei în parte. E ca o coadă la un ghișeu al statului😅. Iar eu, o funcționară publică drăguță gata să le ofer timpul cerut. De multe ori le trimit înapoi, pentru că vin nepregătite, cu situații necompletate. Până la mine mai au de trecut pe la 2-3 oameni pentru clarificări, ștampile, timbre sau răspunsuri.  Cu siguranță, că nu le convine, cui îi place să fi stat la coadă degeaba?       Dar v-am spus...