I have a dream ...

Întotdeauna stăm în fața unei alegeri! Profund, neașteptat sau grațios. Nu contează cum alegi, contează ce alegi.  Foarte neașteptat pentru mulți, am ales o meserie în care nu e ușor să fii profund, dar care atât de grațios îți oferă posibilitatea să asculți adevăruri sau neadevăruri și să oferi o șansă vieții...

... - Nu mai ești o fetiță. Ești  Femeie deja. - Mi-e frică să greșesc... - Nuu. Ar trebui să schimbi felul în care gândești. Nu tu faci greșeli. Greșelile te fac pe tine. Greșelile te fac mai înțeleaptă. Mai puternică. Si mai încrezătoare. - Dar.. Nu sunt ca și tine. Nu am curajul tău. - Lasă-mă să îți spun ceva, ceea ce încă nu am avut curaj să îi spun fiicei mele. Cazi în față! - Ce? - Eșuează, draga mea Lenuța! Eșuează spectaculos. - Astă.. Astă e sfatul tău? - Da! Pentru că atunci când eșuezi, înveți! Când eșuezi, trăiești! -...

Casele -ascund oameni, Problemele lor. Cu cine dorm, De cine li-i dor... Țările ascund case De care ți-i dor. În casele astea Tați si mame adorm. Singuri adorm... #Dor de Acasă

Atunci când simt că cedez și nu îmi pot răspunde ce caut eu la medicină și de ce ar trebui să continui, îmi amintesc de Bunica mea. La sfârșitul primului an de facultate când am mers acasă în vacanță, ne adunasem ca de obicei toți nepoții în jurul mesei - în Regatul copilăriei noastre - Casa Bunicii. O văzusem prima dată pe bunica fericită de la moartea bunelului. Casa ei era plină iarăși de gălăgie multă,  iar 6 ochi așezați  fiecare pe tronul lui, așteptau startul de poftă mare! Însă nu aceasta e povestea care îmi dă puteri să nu renunț.. Ci când toată lumea se făcuse comodă şi începuse a se răsfoi albumul amintirilor si boroboațelor făcute de cei trei prinți - marii visători şi făuritori de noi lumi mai bune, bunica m-a rugat să merg să o ajut la bucatarie.. A fost prima dată când a cerut ajutorul cuiva - a fost cea mai puternică Femeie pe care am cunoscut-o şi - făcea minuni din orice.. Mă chemase de fapt să vorbească cu mine, pentru prima dată în viața ei am auzit-o...

Seara, când îmi trimit la somn și cele din urmă griji și probleme, îmi e cel mai, cel mai greu. Abia doar atunci pot să plâng și nici atunci prea mult. Pentru că mama m-a avertizat de acum 6-8 ani că mi-am ales o cale - profesie în devenire pe care trebuie să o fac perfect, în fiecare zi, oriunde, oricând, fără a îmi defila întrun fel anume problemele, suferințele, tristețile.  Eram în clasa a 10-a când i-am spus foarte hotărâtă și entuziastă că atunci când "voi crește " voi fi Medic :). Ușor speriată îmi urmărea pașii ca visul meu să ajungă a fi un curcubeu cu cele mai frumoase și intense nuanțe. Atunci știa mama ce mă așteaptă: „O să fii ca un actor de teatru, ca o balerină la Operă. Pe oameni nu-i interesează ce simți tu în afara scenei. Spectacolul trebuie să fie impecabil”. Așa că aștept vacanțele / zilele libere când vreau sa plâng… Numai că acum e prea mult. Nu mai pot duce atâtea drame într-un timp atât de scurt. Încerc să fac ca întotdeauna, să mă conving că via...

În cartea "Femei celebre" se tot repetă fraza "Trăim într-o lume a bărbaților, după un cod al lor...", probabil or, cu certitudine, așa o fi... dar precum afirmă Marilyn Monroe "Nu mă deranjează (...), atâta timp cât pot fi femeie în ea". :)

Dintre toate persoanele care nu au crezut în mine cea mai greu de iertat sunt chiar Eu. Am eșuat mereu la acest capitol și o voi face cu talent în continuare ...

– Aveți un foc? – Nu fumez, dar cu siguranță am o brichetă. Imediat. Încep să caut în geantă. Ştiu sigur că am. Halatul norocos cu dungi bordo. Stetoscop. Botoşi de spital. Ciocănelul de la neurologie. Nurofen. Forte. O eșarfă roşie strânsă bine - de mătase, de la mama. Ce frumoasă e, am uitat de ea. Cartea de vizită a cabinetului unde-mi înalț zborul în medicină. Rujul meu coral „Lancome”. Biletele de la „CuibulArtiştilor”. Lista de cumpărături de la..... nici nu țin minte  - cu siguranță a fost de mult. Bucovski. Cartea de la Mădălina. Diseară cu siguranță o încep. Un bilet de troleu. Ah, e din Chișinău, de când am fost ultima dată. E din acela „norocos” – suma primelor 3 cifre este egală cu suma ultimelor 3 cifre.  3 hârtii cândva albe. Le desfac – sunt 3 jumătăți de fragmente, ce se doreau a fi poezii. Ce chestie… nu se potrivesc între ele. Nu pot face un cântec cap-coadă. Nicidecum. Să mă uit mai târziu cum le termin.  Sunt prea frumoase să răm...

Numeşte-mi şase lucruri, fără de care să trăieşti nu vei putea. Brațele lui, Buzele lui, Ochii lui...

De ceva timp mi-am făcut un obicei ca în fiece dimineață să mă opresc la un chioșc la metroul de la Izvor să-mi iau doza de Energie = mare cafea ( E=mc2) M-am oprit și astăzi. Comanda e aceeaşi - cafea mare aromată şi intensă - doamna pune cafeaua la făcut și-mi zice: - Ce fericire că astăzi zâmbești, ochi de azur! Ieri erai atât de tristă de parcă ți se înecaseră toate corăbiile la mal, am crezut că o să-ncepi să plângi. - Mmmmdaa.. Recunosc. Nu a fost ziua mea cea mai bună.. Îmi pare sincer rău. Dar cum de ați remarcat aceasta? - Știi cum e, când îți pasă de un om, micile detalii fac difereța. Iar tu, mereu dai culoare dimineții!  - Acum chiar o să plâng! Nu pot decât să vă mulțumesc! Şi.. ne vedem Luni! La facultate, adevărații mei mentori, m-au învățat să empatizez pacienții şi să mă comport cu ei precum aş face-o cu părinții mei.. Nu știam cât de frumos e să-i pese unui străin de tine. Sau cât de bine face o vorbă bună zisă din suflet, de la un om simplu, cân...