Viața e pe zile, adeseori sunt zile bune, alteori sunt doar zile, niște zile pierdute în amalgamul anilor.. Și astfel însumăm ani, devenind așteptări. Ne avântăm din luni în weekend, cu ochii pe ceasuri, uși, telefoane, ecrane, carduri. Așteptăm vacanțe, iubiri, sărbători, tramvaie, duminici, burse, salarii, nopți, îmbrățișări, oportunități, concerte, trenuri, așteptăm momentul în care va fi liniște în noi. Dar acea liniște simțită doar de vânt, vine rar. Uneori pentru totdeauna. În acest ritm alert, de tic-tac-uri lipsite de tact, învățăm să ne jucăm de-a viața. Și de-a oamenii mari. Între ezitări și încercări, reușim cumva să ne conturăm, să ne creionăm, să ne reinventăm ca pasărea Pheonix și să o luăm de la capăt în fiecare zi. Uneori cu inima puzzele de poveri, alteori cu soarele încrestat în suflet. Uneori atingând pământul apăsat, cu toată talpa piciorului, alteori cu teamă, pe vârfuri, ca un...
Poem în trup de femeie! Am fost născuta să iubesc toată viața și să rămân îndrăgostită de cer, de mâini bărbătești, de divinitate și-n dimineți cu ceață, și-n seri cu lună plină ..