I have a dream ...

2014 a început în București, unde se și termină.  A fost anul marilor schimbări...A răpit câțiva oameni dragi din viața mea și a adus alții noi. Mi-a adus, tind să cred, mai aproape prietenii dragi, și buni, și minunați. M-a învățat că uneori e nevoie de câte un duș rece pentru a conștientiza realitate și că oamenii care dezamăgesc trebuie să își găsească singuri drumul spre iertare, și m-a mai consimțit unei lupte nesfârșite cu morile de vânt.  2015, am așteptări mari de la tine. Să fiți la fel de minunați și anul viitor! Si sănătoși! La mai puține griji și la mai multe bucurii, ascensiuni și prosperitate!

Recenzii! La final de an! Mi-a dat cu plus! Aș schimba atât de multe! dar mai am întrebări ce-și așteaptă răspunsul, momente de trăit, calități, defecte de descoperit!... Echilibru - în așteptare! Întorsăturile sorții                                                                                                Răbdare și timp. Vei afla răspunsul.                                                                   ...

E o seară din aia, de ,,puf de păpădie, în care sufletu-ți adie", ,,de fulgi"... Așa numesc serile în care nu am nici cel mai mic chef să fac ceva... Doar citesc mailuri, mesaje pe ritmuri de Gothard... Printre zecile de mailuri informative și unele plictisitoare cu reduceri acum în ajun de sărbători, dau peste unul diferit de tot ceea ce primesc de obicei. M-a tentat titlul său poetic ,, Întrebări în așteptarea răspunsurilor”, apoi m-a uimit prin tona de întrebări, pe care le-am citit curioasă și într-un final exclam UAU! Îmi pregătesc repede cafeaua, căci mă așteaptă o cursă lungă, de căutat prin viața mea - răspunsuri! Deci, să-ncepem! 1.       Când ai simțit că părinții au fost mândri de tine? Nu știu de câte ori le-am oferit șansa părinților mei de a fi mândri cu adevărat de mine. Cu tata e mai simplu, se vede tot pe fața lui, iar mama mereu aștepta imposibilul, zicându-mi poți și mai mult. Probabil la fiece decernare de diplome ,,cel mai ...

Sărbătorile Vin! Vin cu miros de prăjituri și portocale, globuri și luminițe, cadouri, mesaje personalizate, vinuț fiert și cuibăreală lângă focul din șemineu. Ce liniște... Ce lume de basm! ... Te rog, împodobește-mi inima cu luminițe. Alintă-mi simțurile cu miros verde crud de brad și ciocolată fierbinte. Fiecărei clipe conferăi efect de slow-motion, să nu se mai sfârșească.  Îngheață-mi dezamăgirile, oferindu-le forma celor mai frumoase suveniruri - monumente. Iar când  le voi privi să zâmbesc victorioasă, pentru că le-am supravețuit.  Vreau să hibernez în brațele tale, să mă simt atât de mică și de neajutorată.  Întinde-ți aripa să visez în ea. Știu, visul meu de fericire e un vis de gheață, care doar la focul potrivit capătă cele mai frumoase forme Știu că toate lucrurile bune se întâmplă în decembrie! Și-mi doresc atât de mult să ningă cu puf nu doar cu fulgi. Fulgii îi prind între pleoape și se topesc, însă eu-mi doresc să-i prin în pal...

Într-o scurtă și banală discuție în pauza de cafea dintre stagii, un coleg ne întrebase pe noi fetele: -Ce tip de bărbat căutați?  Pentru un moment am rămas frapate, e genul de întrebare - problemă, comentată, bârfită, contrariată în ieșirile cu prietenele, între fete, apoi nevinovată și inocentă, l-am privit în ochi și i-am zis: -Hmmm! De ce întrebi? N e tocmai genul de problemă care să te caracterizeze! Chiar vrei știi cu adevărat? Nu îți e frică de ceea ce ai putea afla? El răspune franc:  -Da! Hai că m-ai făcut curios! -Fiind domnișoară, Femeie în devenire, sunt în poziția de a-i cere bărbatului ceea ce eu nu pot face pentru mine. Învăț, plătesc facturile, mă ocup de casă, fac singură cumpărături, încerc să fiu cu un pas înainte, fără ajutorul unui bărbat...  Dar, te întreb, ,,Ce poți Tu, în calitate de bărbat să aduci în viața mea? A tăcut! Mă privea abătut. Gândea cu siguranță că este vorba de bani. Și, pentru a nu-i mai stresa neuronii, am continuat...