I have a dream ...

Emoții mari, așteptări, pregătiri din plin și un soi de regrete - cine știe pentru cine or pentru ce - un doi, un chiul, o iubire pierdută, cei mai sinceri prieteni, cei mai buni profesori, cele mai lungi lecții, cele mai scurte recreații, cele mai inocente nebunii... Am trăit atâția ani, din plin, iar acum ne pregătim să-i punem în cutia amintirilor. Capacul fiind balul absolvirii, balul nostalgiei.... Unic și atât de special a fost Balul de Absolvire. Am început prin timidul discurs de mulțumire adresat scumpilor profesori, cu vocea tremurândă, cu ochii în lacrimi mi-am făcut curaj și am început ,,Omul vine în aceasta lume sa lase o urma pe pământ, sădește un pom, sapa un izvor, creste un Om... Dar Învățătorul, Profesorul, e Omul, care lasă urma cea mai adâncă în inima noastră.. El seamăna lumina, sapa cu cuvântul în sufletul nostru și creste Omul din noi.. Va mulțumesc, Stimați profesori, pentru truda dumneavoastră, căci semințele bune ce au încolțit în inima mea au por...

Putin ruj, un pic de rimel... și gata, pregătită pentru marele eveniment, ultima zi de scoală, absolvirea liceului... Un ultim timid clinchet de clopoțel și un sincer ,,Drum bun'' s-a strecurat răscolindu-mi trăirile, reamintindu-mi momente, trăiri, pozne, chiuleala de la ore - adevărați liceeni.... Îmi vin în minte o avalanșă de evenimente din acea perioada... sunt mult prea multe... și atât de frumoase... Timp de 12 ani în acest lăcaș am respirat același aer, ne-am afirmat unii în fata altuia, am râs și am plâns împreună, am alergat pe ,,cai dintre cei mai năzdrăvani'' În ciuda Marii Treceri,  ma voi încăpățâna sa păstrez o imagine frumoasa a Liceului Teoretic "D.Cantemir", a profesorilor ce au fost regizorii vieții mele de liceana, a anilor de liceu - acestor episoade reușite din serialul vieții mele de liceana.. Oricât de neprevăzute vor fi cărările destinului, voi reveni mereu la casa ce mi-a deschis nebănuite gânduri, fascinante posibilităț...

Ziua de ieri nu este decât un vis și cea de mâine o iluzie. Dar ziua de azi trăită bine face ziua de mâine o viziune de speranță, deci așteptați cu nerăbdare acea zi. Copilăria începe de la leagănul pruncului, însă sfârșește acolo unde ,,ulița copilăriei” nu ne mai poate urmări, nu ne mai poate ține de mînă - la pragul școlii - locul unde ne țesem viitorul, unde ne avântam în necunoscut, pentru a cuceri vârfuri de neatins, pentru a străpunge abisul, universul, neantul de nestrăpuns. E locul unde prinde viață cartea. E locul unde noi elevii descoperim o altă viață, unde timpul stă în loc, iar sufletul nostru e liber, călător, unde toate au un sens și fericirea există, unde libertatea are un preț și cuvântul răsună altfel, unde fiecare zi e un nou început. Aici ne punem sufletul pe altarul de lumină al cărților, iar clepsidra își face datoria. Nisipul vieții se scurge zi de zi de pe o plajă pe alta. Elevii de ieri sunt ,,profesorii”, ,,mentorii” noștri de astăzi, iar elevii de ast...