Toată viața înveți… să câștigi să poți să mai poți când nu poți să vrei să găsești puteri să știi cum să ai răspunsurile corecte să fii cel mai bun și puternic să fii inspirație pentru ceilalți să aduci note de 10. Pe linie. Și sub linie tot 10 să fie peste tot. Și la școală, și la arte și în viață. Unde mai trebuie? Dar, uneori (uneori deseori?) ajungi la lecțiile menite să te învețe să cedezi. Și să pierzi. Să pierzi până la punctul de loser absolut. Să doară procesul de acceptare a pierderii. Și cu cât mai mult te opui - cu atât mai mult să doară. Să accepți că un oarecare efort nu s-a meritat pentru rezultatul “dorit”. Să accepți că nu întotdeauna îți poți ține sau vrei să-ți ții promisiunile. Să accepți că nu ești cel mai bun, cel mai puternic. Cel mai ,,klassnîi" din univers. Și nici nu trebuie! Să simți cum e când nu mai ești în poziția de persoană “indispensabilă” pentru alții. Să fii inutil până la limita de disperare. Scriu la persoana a treia, deși totul e despre m...
Poem în trup de femeie! Am fost născuta să iubesc toată viața și să rămân îndrăgostită de cer, de mâini bărbătești, de divinitate și-n dimineți cu ceață, și-n seri cu lună plină ..