Întotdeauna am încercat să trăiesc totul pe forward. Îmi plăcea atât de mult să ajung prima, să urc două-trei trepte, să cobor mai repde, să alerg, să economisec timp, să reușesc cât mai multe, să obțin tot.. Însă, uneori în jocul de-a vați-ascunselea cu destinul, căutarea acestuia e sortită eșecului, până la următoul .....Și știu că greșesc... am greșit... Însă acum e timpul să mă opresc. Am alergat atât de tare, atât de mult, încât am pierdut o parte din mine. Trebuie să privesc înăuntru. Trebuie să-mi ofer șansa să înțeleg ce vreau să fac, să mă uit în jurul meu, să tac mai mult, să cred mai mult, să mă uit acolo unde nimeni nu se uită niciodată și să nu mai fiu cu o mișcare înaintea adversrului, ci cu o idee despre întregul joc. Cumva voi reuși! Cumva am reușit! Doar sunt Elena din Troia. Și unii îmi tot repetă că sunt o norocoasă, alții că am cunoscut oamenii potriviți. Tind să-i contrazic momentan! Cred că am cunoscut cel mai potrivit om în cel mai potrivit moment - m-am ...
Poem în trup de femeie! Am fost născuta să iubesc toată viața și să rămân îndrăgostită de cer, de mâini bărbătești, de divinitate și-n dimineți cu ceață, și-n seri cu lună plină ..