I have a dream ...

Conversație nocturnă cu al meu erou al copilăriei mele, care mult prea greu acceptă că nu mai sunt creața cu ochii verzi şi genunchii juliți..                                        *** După ce m-a ascultat o oră plângându-mi de milă despre ce viață de student la medicină am, de orele mult prea matinale la care -mi "urlă" telefonul .. şi câte şi mai câte am văzut prin gărzi ..   T: - Vai, tatii, de ce nu ți-ai ales şi tu o facultate uşoară? Lucrai întro multinațională ca toți, aveai un salariu decent, program lejer, viață..  Da tuu, mereu faci totul de capul tău! Urmează o pauză şi-un oftat de ambele părți a telefonului, şi apoi uşor stingher întreabă: T : - Şi? Cum mai stai tu cu viața ..neprofesională ?  E: - Cu cee?  T: - Aha, bine. De alergat, mai alergi? Ai grijă doar să te îmbraci bine şi să respiri corect!  ....

Ea: - Ți-e dor de mine? El: - Tot timpul! Ea: - Şi... de ce nu îmi spui tot timpul?, întrebase cu jumătate de glas, sfioasă El: - Îmi place să îmi fie! ... de tine.. mereu!!!

Totul îmbracă nimicul în forme ciudate şi mă provoacă să le umplu Cu Inima ...

Ea: - Aş vrea să mă săruți ... El: - Doar dacă mă rogi frumos şi insistent, prințesa mea! Ea: - Dar o prințesă nu roagă, ea doar porunceşte!!! Şi... e o poruncă atât de drăguță ^_^!

Nu, nu sunt puternică. Şi nici numele de SuperFemeie nu mi-l atribui și nici nu mi-l asum, în pofida faptului că răspund mai bine la Troia :). Oricât de înfiptă în mine și sigură nu aș fi, nu sunt în stare să mut munţii din loc şi nici nu pot să-mi explic de ce toată lumea crede asta despre mine. Mai nou am fost supranumită DoctorAU, de suflete si trupuri (la cea din urmă încă în devenire .. şi va mai dura ceva timp până la titlu de specilaist :). Nu sunt de fier şi nici nu muşc din betoane. Încerc să mă descurc adesea singură pentru că nu am de ales şi pentru că nu îmi pot permite luxul de a cădea or, de a aștepta să se întâmple o minune. Și vaaai, am atâtea dimineți în care nu mi-aş da jos pijamalele în favoarea oricărei rochițe or a rujului roșu. Îmi place să organizez, susțin, încurajez oamenii și mă pricep de minune, ... deşi aş prefera să-mi spună mai des şi mie cineva unde, când, cum şi ce să fac. Însă dacă m-aţi vedea făcând echilibristică pe scaunul cocoţat pe imitația de...

S-au reîntors la relația la distanță, după un an trăit la cote maxime împreună, cu certuri mici nevinovate, împăcări apetisante şi visuri la limita infinitului! ... Serile au recăpătat acelaşi ton - de dor nebun. Se văd destul de rar, dar îşi vorbesc mai mult.. ".... Ea: -Te iubesc! El: - Şi de ce mi-ai şoptit? Doar ştii că ştiu?! Ea: - Hmm.. (uşor bosumflată) Nu ți-am spus ție!! Ci inimii tale, căci îi este dor de ciufulita ta! El: - Aaa! Binee, bineee! Şi eu te iubesc, Kesha! Ea: - Mă bucur! ... "

Îmi relaxam materia cenuşie cu un articol despre cum ar trebui să fie o Femeie la 20, 30 şi 40 de ani ( proastă alegere - sinucidere curată şi nevinotă). După ce am terminat de citit minunatul articol, am rămas privind în gol cu un maaaaare semn de întrebare și atunci am  recitit încă o dată şi încă odată, și încă odată. Din km-trii de sfaturi şi idealuri din poveștile cu zâne, nu am găsit nimic din mine şi despre mine în povestea lor.  Și-atunci m-am întrebat: cine stabilește cine, ce, unde, cu cine, cum trebuie să fim?! Cu siguranță nu voi fi niciodată o femeie cu păr perfect și haine diafane, care plutește zi de zi prin viață ca o zeiță grațioasă și plină de har ( nu ca nu mi-aş dori, or chiar simți că ar fi trebuit să mă nasc întrun alt secol) - dar sunt opusul perfecțiunii întruchipate. În cele mai nepotrivite momente din viață, găsesc cumva o metodă să scap un strop de vin sau un strop de cafea (să fiu mai realistă - toată cafeaua) și, cu siguranță, o pătrățic...