Dintotdeauna am urât despărţirile. Și cu cât cresc mai mare, intensitatea acestora e mult mai profundă. Urăsc despărțirile. În orice formă, în orice context. De orice fel... De un om drag, de părinţi, de soră, de prieteni, de colegi, de casă, de școală, de vacanţă, de un vis, de o stare, de un moment, de o vârstă, de mine cea ,,veche", sigură, inocentă, naivă.. Un amalgan de stări și emoții cuprinse în doar 10 litere "D", "E" "S" "P" "Ă" "R" "Ț" "I" "R" "E", 4 silabe "des-păr-ți-re": fluctuaţii intense, decalaje imense, sus-jos, bine-rău, zi-noapte, soare-lună, vis-uitare... Peron. Vamă. Cel mai greu Examen. Pauză. Restart... Ufff și chinuitoarele replici de final. Mereu aceleași, triste, și totuși pline de spernță: "Sună-mă când ajungi", "Ai grijă de tine", "Cu siguranță", "Nu uita..", "Mai ții minte?", ...
Poem în trup de femeie! Am fost născuta să iubesc toată viața și să rămân îndrăgostită de cer, de mâini bărbătești, de divinitate și-n dimineți cu ceață, și-n seri cu lună plină ..