L-am descoperit... SECRETUL - cel încătușat între coperțile cărămizii de piele, într-un sertar ascuns, acolo în biroul său... l-am deschis sfioasă, acolo unde rămăsesm... și, vinovată am început să citesc: „ ...când te cuibărești în dimineț i printre așternuturile mirosind încă a vise ciufulite, cu părul răvășit pe perna mea și cu un surâs roz-pal înflorindu-ți pe obraz. Chiar dacă ești în relații bune cu diminețile la ore mici, niciodată nu ți-au plăcut, știu. Îți sărut amețitor umerii goi ce mă urmăresc, și-aș vrea ca timpul să-și țină respirația așa cum o fac eu de fiecare dată când te privesc dormind (în puținele dăți când adormi înaintea mea, or mai nou în diminețile mele devreme - nopțile mele târzii). Tresari când îți mângâi spatele, iar eu număr încremenit secundele... Trezește-te, iubito! Ce frumoasă ești când mă privești cu cele două mări ale tale! Cuvintele tale mi se strecoară prin piele și le port impregnate pe...
Poem în trup de femeie! Am fost născuta să iubesc toată viața și să rămân îndrăgostită de cer, de mâini bărbătești, de divinitate și-n dimineți cu ceață, și-n seri cu lună plină ..