Aș închide tot și aș alerga spre gară. Nu mi-aș lua decât o carte, o cafea și o eșarfă. Amintirile, visurile îmi vor impregna sufletul și privirea îmi va ajunge atât de departe, îmi voi lipi nasul de fereastră și mă voi uita mereu la ceas. Voi sări din tren și voi alerga ca un copil până când voi ajunge la ea și mă voi simți plutind pe coama valurilor. Mă voi așeza pe o stâncă or pe nisipul rece și voi sta tăcută acolo, fără să știu de frig sau timp, de dureri sau de doruri. Aș respira doar mare, infinit și vise, briza îmi va răvăși părul și grijile, aș asculta pescărușii și valurile și îmi voi umple sufletul de viață.Vuietul constant al valurilor izbindu-se de mal iti spune ca nesfarsitul albastru e acolo, la locul lui. Si o data cu el, visele mele.
Poem în trup de femeie! Am fost născuta să iubesc toată viața și să rămân îndrăgostită de cer, de mâini bărbătești, de divinitate și-n dimineți cu ceață, și-n seri cu lună plină ..