I have a dream ...

 Sunt atât de puține dimineți în care întâlnești or, ai întâlnit la acel 8 somnoros,  o femeie plină de viață, îmbrăcată în zâmbet, cu sufletul la vedere, dansând în pași de balerină,  îndrăgostită sau doar sub efectul "dragostei". E pur și simplu fericită, împlinită. Oamenii se grăbesc - ca de obicei, orașul freamătă - nimic nou, dar ceasul ei, ceasul ei ticăie diferit, cel puțin pentru câteva minute, pentru câteva ore...  E dimineața aceea, unică și specială, care te găsește alături de El - fie pentru prima dată, fie a nu mai știu a câta oară... Dar e dimineața în care ți-ai depășit teamă acelui moment și eternele întrebări chinuitoare dacă va fi bine, dacă te va ține în brațe după, dacă te va trezi cu un sărut pe abdomen, dacă sânu-ți îi va mângâia mâna, dacă sunetul cafelei fierbinte vă găsește îmbrățișați... Și așa a fost! ba nu - mult mai frumos... Iar plimbarea de a două zi, este, probabil, unul din cele mai speciale momente pentru Ea. ...

- Ți-e frig? - Nuu, dar dacă vrei să mă îmbrățișezi, să ştii că îmi-e frig! Drrŕrr...

     Cum suntem noi oamenii. Facem obsesii, fixații și uităm cât de efermeră e de fapt experiența vieții.       Mă gândesc ce minunat ar fi și cât de util, de altfel, ne-ar fi să ne amintim că   v i a ț a   e ca o plajă plină de sute de milioane de fire de nisip. Ca și cum fiecare secundă e un mic fir de nisip. Uneori ne luăm atât de în serios încât putem să uităm cât de frumoasă e întreaga plajă și ne uităm cu lupa la 10-15 fire de nisip care ni se par nouă că nu sunt așezate cum trebuie. 10-15 secunde din viață în care am fost penibili, în care am suferit, ne-a durut sau ne-am înfuriat pe unul sau altul. 15 secunde pe care ni le amintim ani întregi după ce ele au existat. Dar părțile alea din propria-ți plajă, bucățile de zeci de mii de fire de nisip, bucățelele alea de viață în care ai făcut bine, în care ai fost demn și bun, în care ai oferit și ai iubit le uiți sau le lași acolo undeva, fără să mai pară relevante. Na, că doar ești prea o...

Vine un timp când obosești Și… Stingi lumina Și… Trăiești cu tine?

Înveți    că lumina din întuneric e viața ta Tu… ce mai aștepți? ***

    Azi, gândurile tale s-au întâlnit cu ale mele.     Azi, ochii tăi i-au căutat pe ai mei. și m-au găsit desculță și dezbrăcată de orice armură     Azi, inima ta a cerut răspuns de la a mea , ,De ce îi lipsesc atât de  mult?! De ce ... ?! De ce..?! mi-ar fi fost mult mai ușor și simplu să o las pe ea să răspundă, dacă o cuprindeai ... dar ...     Tot ce am putut să își zic e, că în mine se mai vorbește și astăzi despre Tine!     Apoi, m-ai întrebat dacă aș schimba ceva?! Știu că am adunat niște cuvinte și am bâlbâit ceva acolo.. cuvinte Emoție, cuvinte Dor, cuvinte Fluturi cărora le-am tăiat aripile în zbor ... dar, eram prea preocupată să mă bucur de liniștea timpului devenit infinit, pentru niște clipe sfârșite. Și să schimb ceva?! Da! sau Nu! Tot ce știu e că, noi am migrat de la punctul promisiunilor noastre, nici nu știu cum și când s-a întâmplat, să ne lăsăm unul pe altul. De ce ne-am mințit cu ,,eu te voi iubi ve...

 .      Sunt doar Eu      Sau sunt toate Întâlnirile,       Lecțiile și oamenii       Care au trecut pe lângă,       Sau direct prin mine?      Sunt eșecuri străine?      Vieți netrăite de nimeni?      Frici absurde       venite de niciunde?      Tot ce știu, este că sute de emoții dau navală în mine. Uneori le rog să se așeze într-un șir indian astfel încât să le pot gestiona și acorda TIMP fiecărei în parte. E ca o coadă la un ghișeu al statului😅. Iar eu, o funcționară publică drăguță gata să le ofer timpul cerut. De multe ori le trimit înapoi, pentru că vin nepregătite, cu situații necompletate. Până la mine mai au de trecut pe la 2-3 oameni pentru clarificări, ștampile, timbre sau răspunsuri.  Cu siguranță, că nu le convine, cui îi place să fi stat la coadă degeaba?       Dar v-am spus...

Înainte credeam că 30 este o dată magică. Credeam că până a împlini această vârstă fiecare trebuie să câștige milionul, să se căsătorească, să crească un copil, să sădească un copac… Lista poate continua…👩‍🍼💵🏡🚁 ⠀ Cel mai important este că credeam că în dimineața când voi împlini 30, mă voi trezi de la trosnetul oaselor mele. 😂 ⠀ Ce simt de fapt? Simt că trăiesc tot mai mult după scenariul vieții mele. Nu al părinților, nu al societății și nici al prietenilor. Al meu. ⠀ Și fizic mă simt mult mai bine decât la 25 de ani. Atunci mă durea spatele de la învățatul continuu, mă durea capul de la ciclonul stresului, care urca pe notele din portativ. Eu “îmi înălțam zborul” într-un mediu extrem de competitiv și nu cel mai binevoitor, astfel nu era nici vorbă de somn calitativ sau de cele 3 mese principale ale zilei și de toate acele recomandări de Prevenție pentru “o minte sănătoasă într-un corp sănătos”, pe care le tot ceream de la cei cu care mi-am împărtășit călătoria! 🤯 ...