Atunci când simt că cedez și nu îmi pot răspunde ce caut eu la medicină și de ce ar trebui să continui, îmi amintesc de Bunica mea. La sfârșitul primului an de facultate când am mers acasă în vacanță, ne adunasem ca de obicei toți nepoții în jurul mesei - în Regatul copilăriei noastre - Casa Bunicii. O văzusem prima dată pe bunica fericită de la moartea bunelului. Casa ei era plină iarăși de gălăgie multă, iar 6 ochi așezați fiecare pe tronul lui, așteptau startul de poftă mare! Însă nu aceasta e povestea care îmi dă puteri să nu renunț.. Ci când toată lumea se făcuse comodă şi începuse a se răsfoi albumul amintirilor si boroboațelor făcute de cei trei prinți - marii visători şi făuritori de noi lumi mai bune, bunica m-a rugat să merg să o ajut la bucatarie.. A fost prima dată când a cerut ajutorul cuiva - a fost cea mai puternică Femeie pe care am cunoscut-o şi - făcea minuni din orice.. Mă chemase de fapt să vorbească cu mine, pentru prima dată în viața ei am auzit-o...
Poem în trup de femeie! Am fost născuta să iubesc toată viața și să rămân îndrăgostită de cer, de mâini bărbătești, de divinitate și-n dimineți cu ceață, și-n seri cu lună plină ..