Atunci când simt că cedez și nu îmi pot răspunde ce caut eu la medicină și de ce ar trebui să continui, îmi amintesc de Bunica mea.
La sfârșitul primului an de facultate când am mers acasă în vacanță, ne adunasem ca de obicei toți nepoții în jurul mesei - în Regatul copilăriei noastre - Casa Bunicii.
O văzusem prima dată pe bunica fericită de la moartea bunelului. Casa ei era plină iarăși de gălăgie multă, iar 6 ochi așezați fiecare pe tronul lui, așteptau startul de poftă mare!
Însă nu aceasta e povestea care îmi dă puteri să nu renunț..
Ci când toată lumea se făcuse comodă şi începuse a se răsfoi albumul amintirilor si boroboațelor făcute de cei trei prinți - marii visători şi făuritori de noi lumi mai bune, bunica m-a rugat să merg să o ajut la bucatarie.. A fost prima dată când a cerut ajutorul cuiva - a fost cea mai puternică Femeie pe care am cunoscut-o şi - făcea minuni din orice.. Mă chemase de fapt să vorbească cu mine, pentru prima dată în viața ei am auzit-o și văzut-o plângându-se că o doare și că medicul îi descoperise o problemă la inima și că inițial trebuie să ia medicamente și apoi să vedem cum evoluează lucrurile. Și ea ceruse sfatul meu - mare meșter faur neștiutor de nimic pe atunci - vorbisem ceva în termeni medicali, neînțeleși nici de mine :)
Dar în ochii ei, eu eram deja medic, și cumva prin siguranța pe care mi-am asumat-o în fața ei, o ajutasem să accepte că va trebuie să aibă grijă de ea și să își ia tratamentul și să meargă la control regulat...
La scurt timp am pierdut-o și pe ea.. chiar în fața mea.. A fost prima dată când am fost dezamăgită că sunt studentă la medicină și nu știu să fac nimic.. abia atunci m-am descoperit pe mine cu adevărat... atunci a început cu adevarat viața mea de medicinist în devenire..
La sfârșitul primului an de facultate când am mers acasă în vacanță, ne adunasem ca de obicei toți nepoții în jurul mesei - în Regatul copilăriei noastre - Casa Bunicii.
O văzusem prima dată pe bunica fericită de la moartea bunelului. Casa ei era plină iarăși de gălăgie multă, iar 6 ochi așezați fiecare pe tronul lui, așteptau startul de poftă mare!
Însă nu aceasta e povestea care îmi dă puteri să nu renunț..
Ci când toată lumea se făcuse comodă şi începuse a se răsfoi albumul amintirilor si boroboațelor făcute de cei trei prinți - marii visători şi făuritori de noi lumi mai bune, bunica m-a rugat să merg să o ajut la bucatarie.. A fost prima dată când a cerut ajutorul cuiva - a fost cea mai puternică Femeie pe care am cunoscut-o şi - făcea minuni din orice.. Mă chemase de fapt să vorbească cu mine, pentru prima dată în viața ei am auzit-o și văzut-o plângându-se că o doare și că medicul îi descoperise o problemă la inima și că inițial trebuie să ia medicamente și apoi să vedem cum evoluează lucrurile. Și ea ceruse sfatul meu - mare meșter faur neștiutor de nimic pe atunci - vorbisem ceva în termeni medicali, neînțeleși nici de mine :)
Dar în ochii ei, eu eram deja medic, și cumva prin siguranța pe care mi-am asumat-o în fața ei, o ajutasem să accepte că va trebuie să aibă grijă de ea și să își ia tratamentul și să meargă la control regulat...
La scurt timp am pierdut-o și pe ea.. chiar în fața mea.. A fost prima dată când am fost dezamăgită că sunt studentă la medicină și nu știu să fac nimic.. abia atunci m-am descoperit pe mine cu adevărat... atunci a început cu adevarat viața mea de medicinist în devenire..
Comentarii
Trimiteți un comentariu