O clipă face cât o viaţă, o viaţă poate fi o clipă doar şi o viaţă se dărâmă într-o clipă!

     Deși mereu afirm ,,trăiți clipa" - de cele mai multe ori omit să o trăiesc. Fie omit, fie refuz, fie îmi e frică, or fie uit... însă mereu mă consolez că așa facem fiecare din noi la un moment dat... Ne place să trăim în trecut - cu ,,A fost",  sau în viitor - cu ,,Poate va fi" și omitem prezentul, acel - ,,Acum". Ne ghidăm după convenții doar pentru a le demonstra celorlalți că trăim, dar nu facem nimic și pentru a simți.

     Cât durează o clipă? De câte ori ar trebui să întoarcem clepsidra pentru a-i defini durata existenței??? Nu știu... Dar cu siguranță știu cât de mult doar când o pierzi, când alegi să o pierzi, când bucuria acelei clipe este atât de greșită încât, te doare. Când... 

     Am ratat atât de multe clipe din viața mea, fie benevol, fie obligat-forțat, doar pentru că  poate m-ar fi durut ulterior, doar pentru că poate era greșit, pentru ce ar fi spus alții, pentru... Iar acum, și de alte multe ori, după ce am refuzat, ignorat, mi-a fost frică, nu pot să nu mă întreb: ,,ce ar fi fost dacă...?" Ce ar fi urmat??? Aș fi putut să trec peste bucuria acelei clipe și să o las să rămână o amintire frumoasă, să facă parte din întregul din mine? Or m-aș fi torturat ulterior nopți în șir gândindu-mă cât de bine e sau la te miri ce?... Probabil că aș fi continuat cum o fac mereu să îmi pun alte mii de întrebări, să îmifac alte mii de idei, planuri..

     Departe de clipă... Fugind de ea... Ignorând-o... Pierzând-o... E mult mai simplu așa, fără prea multe complicații...

      Și totuși, într-o zi aș vrea să pot să am curaj să închid ochii și să mă las purtată de val, să mă las pradă clipei și să o consum la maxim - fără regrete, fără temeri, fără frustrări... 

Omul n-o ştie
n-o vede,
n-o ia în seamă.
Uneori o cheamă,
sau o blesteamă.
Atunci când devine fior
o scrie,
o cântă,
o poartă
Ca pe propria-i soartă.

Atenţie dar:
Clipa nu este har,
ci e drum
sau hotar!