De ceva timp mi-am făcut un obicei ca în fiece dimineață să mă opresc la un chioșc la metroul de la Izvor să-mi iau doza de Energie = mare cafea ( E=mc2) M-am oprit și astăzi. Comanda e aceeaşi - cafea mare aromată şi intensă - doamna pune cafeaua la făcut și-mi zice: - Ce fericire că astăzi zâmbești, ochi de azur! Ieri erai atât de tristă de parcă ți se înecaseră toate corăbiile la mal, am crezut că o să-ncepi să plângi. - Mmmmdaa.. Recunosc. Nu a fost ziua mea cea mai bună.. Îmi pare sincer rău. Dar cum de ați remarcat aceasta? - Știi cum e, când îți pasă de un om, micile detalii fac difereța. Iar tu, mereu dai culoare dimineții! - Acum chiar o să plâng! Nu pot decât să vă mulțumesc! Şi.. ne vedem Luni! La facultate, adevărații mei mentori, m-au învățat să empatizez pacienții şi să mă comport cu ei precum aş face-o cu părinții mei.. Nu știam cât de frumos e să-i pese unui străin de tine. Sau cât de bine face o vorbă bună zisă din suflet, de la un om simplu, cân...