I have a dream ...

Seria dimineților continuă. Iarăşi o altă zi în care simt că nu e ce trebuie şi s-ar putea să le fac pe toate greşit, nu că nu m-aş simți bine, or c-aş avea tonusul psihic pierdut pe undeva.. Dar locul care-mi umplă diminețile şi întreaga zi, nu e tocmai compatibil cu veselia... Acolo e durere, mult prea multă durere, lacrimi, acceptare, înfrångere, răbdare şi iarăşi durere cât toate împreună... Este cât mine... ba chiar mai mic, aplecat uşor ca spicul, o fărâmă de om, atât a rămas din ce o fi fost. Şi are puțin peste vârsta tatălui meu. Singurătatea, frica şi durerea i-au furat totul. Îl văd cum se zguduie în tăcere, îi zăresc lacrimile scăpate pe sub ochelari, îi simt rugămințile din priviri... Cum să nu?! Are şi el o nepoțică, de vârsta mea! Câte nu şi-ar dori pentru ea? Or doar de la ea? Când eşti îmbrăcat cu acel halat alb imaculat, nu îți poți permite luxul să plângi. Din două motive... S-ar putea ca ceilalți să te creadă slabă... ce? Deja ai capitulat? Nu acceptăm aici d...

Aici, în orașul meu adoptiv-micul Paris, ușor perseverentă, pe alocuri timidă, îmi caut câte un bunel, or o bunicuță, peste tot pe  unde-mi fac eu veacul de fiece zi. În drum spre facultate, în market-uri, la farmacie, în parc, metrou, pe stradă, or în spital, în sălile de operație. De fiece dată, acești oameni ninși de ani, mi-au luminat ziua cu istorisirile lor pline de farmec, povestite cu voce tremurândă, dojenită de privirea lor caldă și ușor rătăcită. Este uimitor, cum te privesc ca pe un erou, indiferent de ce gest minor în grabă sau întâmplător faci pentru ei: de la găsirea în magazin a unui produs de pe lista lor de cumpărături, cedarea locului în tramvai, la ajutarea traversării străzilor. Bucuria lor e atât de curată când te adresezi cu apelativul ,,bunicule” sau ,,bunicuțo” - or fi și ei părinții sau bunicii cuiva. Îmi amintesc cu regret și în același timp cu un respect aparte de dragii și scumpii mei bunici. Am fost un copil ,,bogat”, am adormit pe genunchii lor...

-Să-ți spun un secret! Ştii, miroşi a Dor, Iubito?! -Shhhhh... Da, miros a Tine!