I have a dream ...

A fi student la medicină presupune a duce multe lupte... cu examenele, cu km de informație ce trebuie să înveți, cu tonele de cărți în care te ascunzi... cu oamenii... cu tine... cu timpul - defapt e cel mai dificil să lupți, mereu te ia pe nepregătite și deși crezi că mâine vei fi mai pregătit, că vei insista mai mult asupra ta, cel mai probabil eșuezi și e atât de greu să-l aduci de partea ta... Iar fiece zi, este o nouă șansă acordată ție în ideea de acomodare, or cărților în adapatarea de a fi aruncate peste tot în camera de cămin în încercările tale de a învăța! Fiece zi e o nouă șansă de a descoperi cel mai interesant curs din facultate - cel de mâine, mereu și întotdeauna e cel de mâine!... și ulterior stresul pentru cel mai greu examen - iarăși și irepetabil - examenul de mâine! Dar... la un moment dat ajungi să realizezi că toate acestea nu valorează nimic până în momentul în care ai reușit să ajuți pe cineva, să salvezi viața cuiva!  A fi student la medicină presupun...

Nu mai sunt copil?!... Mă îndepărtez cu pași mici, grăbiți, furați de timp... Mi se spune tot mai rar ,,la mulți ani, copile" și tot mai des, ,,la mulți ani copilului din tine", chiar dacă prietenii, colegii mă alintă ,,copilu"...  dar eu, încă mă mai bucur de înghețată, de bombonici, de alint, de sărutări și mii de îmbrățișări! Mă mai bucur de mersul desculț prin iarbă și prin ploaie, de puful de păpădie, de zborul fluturilor, de poveștile bunicii... Și totuși... uite-mă ajunsă la timpul să urc pe acoperișurile blocurilor pentru a simți culmile cu atingeri de vânt, pentru a atinge  curcubeul, soarele, să zâmbesc de sus! E timpul să încep să caut motive să fiu, dincolo de a fi pur și simplu..., motive să fiu fericită! Să mă ridic deasupra lumii - pentru a regăsi, cel puțin pentru o clipă, ceea ce am pierdut. ...Dar mereu voi reveni la EI - păriții mei, să-i îmbrățișez, să-i sărut și să le mulțumesc pentru că m-au crescut mai mare ca EI, voi re...