Treceți la conținutul principal

A fi Student la medicină!

A fi student la medicină presupune a duce multe lupte... cu examenele, cu km de informație ce trebuie să înveți, cu tonele de cărți în care te ascunzi... cu oamenii... cu tine... cu timpul - defapt e cel mai dificil să lupți, mereu te ia pe nepregătite și deși crezi că mâine vei fi mai pregătit, că vei insista mai mult asupra ta, cel mai probabil eșuezi și e atât de greu să-l aduci de partea ta...
Iar fiece zi, este o nouă șansă acordată ție în ideea de acomodare, or cărților în adapatarea de a fi aruncate peste tot în camera de cămin în încercările tale de a învăța! Fiece zi e o nouă șansă de a descoperi cel mai interesant curs din facultate - cel de mâine, mereu și întotdeauna e cel de mâine!... și ulterior stresul pentru cel mai greu examen - iarăși și irepetabil - examenul de mâine!
Dar... la un moment dat ajungi să realizezi că toate acestea nu valorează nimic până în momentul în care ai reușit să ajuți pe cineva, să salvezi viața cuiva!  A fi student la medicină presupune mai de atât!
...În acest week-end mi-am confirmat alegerea făcută, am descoperit iubirea adevărată și peste 53 de ani de căsătorie, am cunoscut oameni pentru care medicii înseamnă încredere, siguranță și care nu întreabă de ce suferi, ci știu cât valorează o viață, am plâns alături de cei ce lupt pentru încă o zi, m-am bucurat enorm de mult pentru viitoarele mămici!

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Copilul din mine!

Nu mai sunt copil?!... Mă îndepărtez cu pași mici, grăbiți, furați de timp... Mi se spune tot mai rar ,,la mulți ani, copile" și tot mai des, ,,la mulți ani copilului din tine", chiar dacă prietenii, colegii mă alintă ,,copilu"...  dar eu, încă mă mai bucur de înghețată, de bombonici, de alint, de sărutări și mii de îmbrățișări! Mă mai bucur de mersul desculț prin iarbă și prin ploaie, de puful de păpădie, de zborul fluturilor, de poveștile bunicii... Și totuși... uite-mă ajunsă la timpul să urc pe acoperișurile blocurilor pentru a simți culmile cu atingeri de vânt, pentru a atinge  curcubeul, soarele, să zâmbesc de sus! E timpul să încep să caut motive să fiu, dincolo de a fi pur și simplu..., motive să fiu fericită! Să mă ridic deasupra lumii - pentru a regăsi, cel puțin pentru o clipă, ceea ce am pierdut. ...Dar mereu voi reveni la EI - păriții mei, să-i îmbrățișez, să-i sărut și să le mulțumesc pentru că m-au crescut mai mare ca EI, voi re...

O clipă face cât o viaţă, o viaţă poate fi o clipă doar şi o viaţă se dărâmă într-o clipă!

     Deși mereu afirm ,,trăiți clipa" - de cele mai multe ori omit să o trăiesc. Fie omit, fie refuz, fie îmi e frică, or fie uit... însă mereu mă consolez că așa facem fiecare din noi la un moment dat... Ne place să trăim în trecut - cu ,,A fost",  sau în viitor - cu ,,Poate va fi" și omitem prezentul, acel - ,,Acum". Ne ghidăm după convenții doar pentru a le demonstra celorlalți că trăim, dar nu facem nimic și pentru a simți.      Cât durează o clipă? De câte ori ar trebui să întoarcem clepsidra pentru a-i defini durata existenței??? Nu știu... Dar cu siguranță știu cât de mult doar când o pierzi, când alegi să o pierzi, când bucuria acelei clipe este atât de greșită încât, te doare. Când...       Am ratat atât de multe clipe din viața mea, fie benevol, fie obligat-forțat, doar pentru că  poate m-ar fi durut ulterior, doar pentru că poate era greșit, pentru ce ar fi spus alții, pentru... Iar acum, și de alte multe ori, d...
Vernisez peste Ei un vers ca un fir de dragoste împletit cu El până la nesfârșitul rotund al luminii... din Ea vin cuvintele ca un dor de umbra Lui nevăzută... fără El are doar un umăr alb neatins, ochiul Ei stâng e El, cel care O închide în noapte...