Am evitat să mai scriu o perioadă, credeam că mă pot regăsi în oameni. Eram fascinată de ei și iubeam să mă descopăr printre zecile de fețe necunoscute pe lângă care treceam zi de zi și cu care interacționam. Uneori mă regăseam în priviri, în zâmbete, în lacrimi, alteori în cuvinte, în tăceri, în ezitări... Apoi... s-a defectat ceva în mine, or în percepția mea despre mine.. or, poate, am obosit... și m-am pierdut în mulțimea care-mi era refugiu!
Poem în trup de femeie! Am fost născuta să iubesc toată viața și să rămân îndrăgostită de cer, de mâini bărbătești, de divinitate și-n dimineți cu ceață, și-n seri cu lună plină ..