Un om trăiește în medie 27 375 de zile. Atât primim! Douăzeci și șapte de mii trei sute șaptezeci și cinci. Inițial, mi se părea puțin timp. Pe de altă parte, câte zile ne amintim cu adevărat? Majoritatea zilelor trec neobservate, banale, fără evenimente deosebite. Ne amintim doar zilele în care simțim că s-a întâmplat ceva. Ceva frumos, sau tragic. Majoritatea zilelor vor trece neobservate. Pierdute în rutină, la job sau ambele. Nici măcar nu sesizăm că viața noastră este o serie de zile uitate. Totul urmează să fie mai târziu.. Trăiește spontan! Mai târziu.. Călătorește! Mai târziu.. Găsește-ți iubirea! Mai târziu… Dar totul se poate schimba… într-o singură zi! Și tot ce lipsește îți apare clar în fața ochilor. “Luptă la fiecare încercare a vieții cu interes. Si niciodată, niciodată nu te lăsa învins." *** O viață plină nu poate fi o serie de zile uitate! Dacă nu îți place, schimbă-te! Schimbă viteza. Încearcă-ți norocul. Mai târziu, nu este garantat. Viața nu se tră...
Există câte un loc, un moment sau o stare, de unde nu vrei să pleci niciodată. Contexte perfecte. Intersecții de priviri. Strângeri în brațe. Tăceri despre totul. Iubire. Sunt acele momente de „acum” trăite intens sau liniștit, fără aer sau cu tot oxigenul din atmosferă împărțit la doi. Momente de „acum” în care nu există niciun trecut, bun sau rău, niciun plan de viitor, nicio negociere, niciun regret, niciun risc, nicio șansă în plus sau în minus, nimic. Doar „acum”. Perfect și imperfect, în același timp. Există așa oameni care se întâlnesc în același timp, în același loc, la mijlocul drumului inițiatic al fiecăruia. Oameni care se găsesc fără sa știe ca se caută. Oameni care nu se completează, ci trăiesc și construiesc o infinitate de locuri, momente și stări de „acum”, tot timpul. Oameni care știu că „acum” e fericirea. „Acum” sau niciodată.