Treceți la conținutul principal

Până nu te atinge, nu știi cum se simte!

Un om trăiește în medie 27 375 de zile. Atât primim! Douăzeci și șapte de mii trei sute șaptezeci și cinci.

Inițial, mi se părea puțin timp. Pe de altă parte, câte zile ne amintim cu adevărat? Majoritatea zilelor trec neobservate, banale, fără evenimente deosebite. Ne amintim doar zilele în care simțim că s-a întâmplat ceva. Ceva frumos, sau tragic. 

Majoritatea zilelor vor trece neobservate. Pierdute în rutină, la job sau ambele. Nici măcar nu sesizăm că viața noastră este o serie de zile uitate. Totul urmează să fie mai târziu..

  • Trăiește spontan! Mai târziu..
  • Călătorește! Mai târziu..
  • Găsește-ți iubirea! Mai târziu…

Dar totul se poate schimba… într-o singură zi! Și tot ce lipsește îți apare clar în fața ochilor. 



“Luptă la fiecare încercare a vieții cu interes. Si niciodată, niciodată nu te lăsa învins."


***


O viață plină nu poate fi o serie de zile uitate! Dacă nu îți place, schimbă-te! Schimbă viteza. Încearcă-ți norocul. 

Mai târziu, nu este garantat. Viața nu se trăiește mai târziu! Colecționați zilnic momente, căci doar găsind acele momente, zilele nu se estompează. Și în acele momente, te vei regăsi!

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Copilul din mine!

Nu mai sunt copil?!... Mă îndepărtez cu pași mici, grăbiți, furați de timp... Mi se spune tot mai rar ,,la mulți ani, copile" și tot mai des, ,,la mulți ani copilului din tine", chiar dacă prietenii, colegii mă alintă ,,copilu"...  dar eu, încă mă mai bucur de înghețată, de bombonici, de alint, de sărutări și mii de îmbrățișări! Mă mai bucur de mersul desculț prin iarbă și prin ploaie, de puful de păpădie, de zborul fluturilor, de poveștile bunicii... Și totuși... uite-mă ajunsă la timpul să urc pe acoperișurile blocurilor pentru a simți culmile cu atingeri de vânt, pentru a atinge  curcubeul, soarele, să zâmbesc de sus! E timpul să încep să caut motive să fiu, dincolo de a fi pur și simplu..., motive să fiu fericită! Să mă ridic deasupra lumii - pentru a regăsi, cel puțin pentru o clipă, ceea ce am pierdut. ...Dar mereu voi reveni la EI - păriții mei, să-i îmbrățișez, să-i sărut și să le mulțumesc pentru că m-au crescut mai mare ca EI, voi re...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

O clipă face cât o viaţă, o viaţă poate fi o clipă doar şi o viaţă se dărâmă într-o clipă!

     Deși mereu afirm ,,trăiți clipa" - de cele mai multe ori omit să o trăiesc. Fie omit, fie refuz, fie îmi e frică, or fie uit... însă mereu mă consolez că așa facem fiecare din noi la un moment dat... Ne place să trăim în trecut - cu ,,A fost",  sau în viitor - cu ,,Poate va fi" și omitem prezentul, acel - ,,Acum". Ne ghidăm după convenții doar pentru a le demonstra celorlalți că trăim, dar nu facem nimic și pentru a simți.      Cât durează o clipă? De câte ori ar trebui să întoarcem clepsidra pentru a-i defini durata existenței??? Nu știu... Dar cu siguranță știu cât de mult doar când o pierzi, când alegi să o pierzi, când bucuria acelei clipe este atât de greșită încât, te doare. Când...       Am ratat atât de multe clipe din viața mea, fie benevol, fie obligat-forțat, doar pentru că  poate m-ar fi durut ulterior, doar pentru că poate era greșit, pentru ce ar fi spus alții, pentru... Iar acum, și de alte multe ori, d...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe
Vernisez peste Ei un vers ca un fir de dragoste împletit cu El până la nesfârșitul rotund al luminii... din Ea vin cuvintele ca un dor de umbra Lui nevăzută... fără El are doar un umăr alb neatins, ochiul Ei stâng e El, cel care O închide în noapte...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe