I have a dream ...

I-a zis de n de mii de ori și nu va înceta să o facă în continuare. O iubește naturală și nemachiată. Ii e atât de dragă dimineața, ciufulită și adormită preparându-i cafeaua și seara, pe alocuri enervantă, atunci când îi sare în brațe, imediat cum deschide ușa, nelăsându-l nici măcar să se dezbrace. Ahhh,da, și nu îi place cu tocuri. O admiră ca un bărbat ce este - înălțată pe tocurile acelea amețitoare, în rochița aceea nițel strâmtă, cu rujul perfect aplicat, dar apoi se gândește cât de chinuită o fi. Nu poate vedea feminitatea în tocurile cui, în ruj ros și nu știu ce piele mulată, ci în zâmbetele ei molipsitoare, în cele două mări ale ei calme. Vede feminitatea în atitudine, în aroma ei proaspătă, ce-i invadează simțurile moleculă cu moleculă, în vocea caldă, în părul ciufulit, în urmele lăsate prin camera după ce iese goală de la dus,  O iubește pe Ea, Femeia - care nu a urcat pe tocuri ca să ajungă la inima lui!

Lumea e un amalgam accelerat, nebun de oameni, oameni şi emoții.  Ne reinventăm în fiece clipă, la fel cum rămânem aceeași oameni dintotdeauna. Suntem minunați în aceeași măsură în care suntem repulsivi. Creăm viață şi ucidem în același timp. Şi fără întâmplare, oscilăm între a fi îngeri şi a deveni demoni. Ne construim, însă obligat forțat - crezând. În oameni, în divinități, în vise, în lumi, în stele căzătoare.. În viață e mult mai simplu să te înconjori de oameni buni care să te ,,cocoloșească"... Doar că uneori sunt trepte care nu se urc decât cu genunchii roşi, sunt uşi care nu se deschid decât bătând neîncetat, sunt lecții care nu se învață decât prăbușindu-te.. Şi atunci, ajungi cumva într-un moment în care oamenii dispar mai mult sau mai puțin din tine. Şi ciudat, dar nu te mai dor trădările şi dezamăgirile, nici nu mai cunoști ce este dor, iar anticii fluturi nu îţi mai rod sufletul, e liniște și revigorant ca într-o zi de primăvară, când piersicii au dat în f...