Treceți la conținutul principal

O iubește pe Ea, Femeia - care nu a urcat pe tocuri ca să ajungă la inima lui!

I-a zis de n de mii de ori și nu va înceta să o facă în continuare. O iubește naturală și nemachiată. Ii e atât de dragă dimineața, ciufulită și adormită preparându-i cafeaua și seara, pe alocuri enervantă, atunci când îi sare în brațe, imediat cum deschide ușa, nelăsându-l nici măcar să se dezbrace.
Ahhh,da, și nu îi place cu tocuri. O admiră ca un bărbat ce este - înălțată pe tocurile acelea amețitoare, în rochița aceea nițel strâmtă, cu rujul perfect aplicat, dar apoi se gândește cât de chinuită o fi. Nu poate vedea feminitatea în tocurile cui, în ruj ros și nu știu ce piele mulată, ci în zâmbetele ei molipsitoare, în cele două mări ale ei calme.
Vede feminitatea în atitudine, în aroma ei proaspătă, ce-i invadează simțurile moleculă cu moleculă, în vocea caldă, în părul ciufulit, în urmele lăsate prin camera după ce iese goală de la dus, 
O iubește pe Ea, Femeia - care nu a urcat pe tocuri ca să ajungă la inima lui!


Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Copilul din mine!

Nu mai sunt copil?!... Mă îndepărtez cu pași mici, grăbiți, furați de timp... Mi se spune tot mai rar ,,la mulți ani, copile" și tot mai des, ,,la mulți ani copilului din tine", chiar dacă prietenii, colegii mă alintă ,,copilu"...  dar eu, încă mă mai bucur de înghețată, de bombonici, de alint, de sărutări și mii de îmbrățișări! Mă mai bucur de mersul desculț prin iarbă și prin ploaie, de puful de păpădie, de zborul fluturilor, de poveștile bunicii... Și totuși... uite-mă ajunsă la timpul să urc pe acoperișurile blocurilor pentru a simți culmile cu atingeri de vânt, pentru a atinge  curcubeul, soarele, să zâmbesc de sus! E timpul să încep să caut motive să fiu, dincolo de a fi pur și simplu..., motive să fiu fericită! Să mă ridic deasupra lumii - pentru a regăsi, cel puțin pentru o clipă, ceea ce am pierdut. ...Dar mereu voi reveni la EI - păriții mei, să-i îmbrățișez, să-i sărut și să le mulțumesc pentru că m-au crescut mai mare ca EI, voi re...

O clipă face cât o viaţă, o viaţă poate fi o clipă doar şi o viaţă se dărâmă într-o clipă!

     Deși mereu afirm ,,trăiți clipa" - de cele mai multe ori omit să o trăiesc. Fie omit, fie refuz, fie îmi e frică, or fie uit... însă mereu mă consolez că așa facem fiecare din noi la un moment dat... Ne place să trăim în trecut - cu ,,A fost",  sau în viitor - cu ,,Poate va fi" și omitem prezentul, acel - ,,Acum". Ne ghidăm după convenții doar pentru a le demonstra celorlalți că trăim, dar nu facem nimic și pentru a simți.      Cât durează o clipă? De câte ori ar trebui să întoarcem clepsidra pentru a-i defini durata existenței??? Nu știu... Dar cu siguranță știu cât de mult doar când o pierzi, când alegi să o pierzi, când bucuria acelei clipe este atât de greșită încât, te doare. Când...       Am ratat atât de multe clipe din viața mea, fie benevol, fie obligat-forțat, doar pentru că  poate m-ar fi durut ulterior, doar pentru că poate era greșit, pentru ce ar fi spus alții, pentru... Iar acum, și de alte multe ori, d...
Vernisez peste Ei un vers ca un fir de dragoste împletit cu El până la nesfârșitul rotund al luminii... din Ea vin cuvintele ca un dor de umbra Lui nevăzută... fără El are doar un umăr alb neatins, ochiul Ei stâng e El, cel care O închide în noapte...