Ne pierdem în detalii şi de multe ori uităm esenţa - Noi la persoana întâi singular!

Lumea e un amalgam accelerat, nebun de oameni, oameni şi emoții. 

Ne reinventăm în fiece clipă, la fel cum rămânem aceeași oameni dintotdeauna. Suntem minunați în aceeași măsură în care suntem repulsivi. Creăm viață şi ucidem în același timp. Şi fără întâmplare, oscilăm între a fi îngeri şi a deveni demoni. Ne construim, însă obligat forțat - crezând. În oameni, în divinități, în vise, în lumi, în stele căzătoare..

În viață e mult mai simplu să te înconjori de oameni buni care să te ,,cocoloșească"... Doar că uneori sunt trepte care nu se urc decât cu genunchii roşi, sunt uşi care nu se deschid decât bătând neîncetat, sunt lecții care nu se învață decât prăbușindu-te.. Şi atunci, ajungi cumva într-un moment în care oamenii dispar mai mult sau mai puțin din tine. Şi ciudat, dar nu te mai dor trădările şi dezamăgirile, nici nu mai cunoști ce este dor, iar anticii fluturi nu îţi mai rod sufletul, e liniște și revigorant ca într-o zi de primăvară, când piersicii au dat în floare, iar verdele crud a invadat griul. 

Nu te mai mişcă tandrețile oamenilor-lupi care nu au crezut niciodată, nu te mai ard cuvintele care nu s-au spus, tăcerile pe care nu le-ai mai auzit, încrederea care nu a existat vreodată. 

Eşti Tu, singur în lumea ta, în biroul tău, cu miros de ceai și carte, dintr-o mansardă, de la un etaj 3, de pe o stradă cu cele mai frumoase momente - trăiri, într-un colţ de oraş..

Eşti tu singur să faci ordine în sertare şi în suflet, să construieşti o realitate-provocare şi un imperiu de micro-schimbări. Pentru că sunt alegeri pe care nu le poate lua nimeni pentru tine. Sunt lupte pe care trebuie să le porţi singur, pentru că doar în solitudie ne privim în oglindă și descoperim cele mai ascunse şi prăfuite rafturi.

Doar Noi, la persoana întâi singular putem să ne ducem luptele cu noi, să ne suportăm, să ne iertăm, să ne purtăm crucile, durerile şi obsesiile...

Şi totuşi sunt lupte pe care le poţi duce...şi lupte care te duc...lupte care te cocoșesc şi lupte care te înalţă...Mereu e vorba de alegeri...și oricare nu ar fi finalul, câștigi un teritoriu în tine!

Lumea e un amalgam accelerat, nebun de oameni, oameni şi emoții... Cel puţin să ne păstrăm pe noi - aşa goi, nebuni, îngeri şi demoni... 

Ahhh, da, si un mator al alegerilor noastre! - despre el am tot vorbit...