Înainte credeam că 30 este o dată magică. Credeam că până a împlini această vârstă fiecare trebuie să câștige milionul, să se căsătorească, să crească un copil, să sădească un copac…
Lista poate continua…👩🍼💵🏡🚁
⠀
Cel mai important este că credeam că în dimineața când voi împlini 30, mă voi trezi de la trosnetul oaselor mele. 😂
⠀
Ce simt de fapt?
Simt că trăiesc tot mai mult după scenariul vieții mele. Nu al părinților, nu al societății și nici al prietenilor. Al meu.
⠀
Și fizic mă simt mult mai bine decât la 25 de ani. Atunci mă durea spatele de la învățatul continuu, mă durea capul de la ciclonul stresului, care urca pe notele din portativ. Eu “îmi înălțam zborul” într-un mediu extrem de competitiv și nu cel mai binevoitor, astfel nu era nici vorbă de somn calitativ sau de cele 3 mese principale ale zilei și de toate acele recomandări de Prevenție pentru “o minte sănătoasă într-un corp sănătos”, pe care le tot ceream de la cei cu care mi-am împărtășit călătoria! 🤯 Nu degeaba se zice “Fă cum zice doctorul, nu cum face doctorul” 😀
⠀
În acea perioadă toată lumea îmi trăgea semnale de alarmă. “Ai grijă de sănătate?! Iubește-te, fii bine tu cu tine”🤨
WTF? Ce îndrugă ăștia? Care somn, care timp Eu cu Mine? Pe mine mă așteaptă faptele mărețe și realizările.
⠀
Am înțeles la 30 de ani care e marea mea realizare. MAREA REALIZARE este să trăiesc această viață “plictisitoare” și să găsesc Timp pentru a avea grijă de mine( în majoritatea cazurilor îmi reușește). Că e foarte bine și sănătos să mai Dezertezi în fața propriei neputințe și sa începi să crești
Mi-a luat ceva timp să înțeleg asta. 🙏🏻
⠀
***
Acum sunt adultă! Nu mă mai sperie multe lucruri! Cu piciorul bine pe frână, acolo unde trebuie să pun stop, învăț să mă bucur de progres, nu doar de rezultat!
Eu am oameni frumoși lângă mine - cu care cultiv relații profunde și de calitate, activitate care îmi place, foc în inimă care mă determină să fac mai mult - focus și energie - Timp de learning, doing! Împărtășesc vise, gânduri, roluri, pasiuni…. importante pentru mine, pe verticală, nu pe orizontală!
Acum mă uit la mine din trecut și vreau să îmbrățișez acea fetiță pentru care toate astea erau un fel de unicorn mov cu praf de stele.🦄
⠀
Există viață după 30, dar e important să înveți să te iubești până atunci. De fapt, o poți face oricând. Cu cât mai devreme cu atât mai bine.
Nu mai sunt copil?!... Mă îndepărtez cu pași mici, grăbiți, furați de timp... Mi se spune tot mai rar ,,la mulți ani, copile" și tot mai des, ,,la mulți ani copilului din tine", chiar dacă prietenii, colegii mă alintă ,,copilu"... dar eu, încă mă mai bucur de înghețată, de bombonici, de alint, de sărutări și mii de îmbrățișări! Mă mai bucur de mersul desculț prin iarbă și prin ploaie, de puful de păpădie, de zborul fluturilor, de poveștile bunicii... Și totuși... uite-mă ajunsă la timpul să urc pe acoperișurile blocurilor pentru a simți culmile cu atingeri de vânt, pentru a atinge curcubeul, soarele, să zâmbesc de sus! E timpul să încep să caut motive să fiu, dincolo de a fi pur și simplu..., motive să fiu fericită! Să mă ridic deasupra lumii - pentru a regăsi, cel puțin pentru o clipă, ceea ce am pierdut. ...Dar mereu voi reveni la EI - păriții mei, să-i îmbrățișez, să-i sărut și să le mulțumesc pentru că m-au crescut mai mare ca EI, voi re...

Comentarii
Trimiteți un comentariu