Fragmente ... din viața Troiei ^_^

Nu, nu sunt puternică. Şi nici numele de SuperFemeie nu mi-l atribui și nici nu mi-l asum, în pofida faptului că răspund mai bine la Troia :). Oricât de înfiptă în mine și sigură nu aș fi, nu sunt în stare să mut munţii din loc şi nici nu pot să-mi explic de ce toată lumea crede asta despre mine. Mai nou am fost supranumită DoctorAU, de suflete si trupuri (la cea din urmă încă în devenire .. şi va mai dura ceva timp până la titlu de specilaist :).

Nu sunt de fier şi nici nu muşc din betoane. Încerc să mă descurc adesea singură pentru că nu am de ales şi pentru că nu îmi pot permite luxul de a cădea or, de a aștepta să se întâmple o minune. Și vaaai, am atâtea dimineți în care nu mi-aş da jos pijamalele în favoarea oricărei rochițe or a rujului roșu. Îmi place să organizez, susțin, încurajez oamenii și mă pricep de minune, ... deşi aş prefera să-mi spună mai des şi mie cineva unde, când, cum şi ce să fac. Însă dacă m-aţi vedea făcând echilibristică pe scaunul cocoţat pe imitația de saltea din regatul Troiei, în încercarea de-a schimba un bec, nu m-aţi mai vedea chiar atât de SuperFemeie (ferice de mine că în astfel de momente sunt văzută doar de ai mei ochelari şi jucării de pluş :))

Da, sunt foarte tare. Fac şi desfac lumea. Mut continentele şi costruiesc poduri peste mări și oceane. Totul până când se arde o siguranţă, mi se sparge țeava de la chiuvetă, sau am o mică= Mare problemă de soft la computer. Sau până se strică o clanță sau şi mai grav - când spatiul-mi este invadat de inamicul din lumea celor care nu cuvânta, fie zburător or tetrapod de mici dimensiuni - atunci sigur m-am făcut auzită și văzută de tot blocul. 

Da, sunt SuperFemeie până când tot ce vreau e să mă cuibăresc și să mă pisicesc în cele două brațe puternice.

Sunt cea mai tare din parcare, ador să fiu surprinsă, dar îmi place și mai mult să pregătesc sandwichuri și cafea dimineața!
P.S. Sunt aşa, pentru că nu aş fi putut fi altfel.