Treceți la conținutul principal

Doar un proces, pe nume VIAȚĂ

Toată viața înveți…

  • să câștigi
  • să poți
  • să mai poți când nu poți
  • să vrei
  • să găsești puteri
  • să știi cum
  • să ai răspunsurile corecte
  • să fii cel mai bun și puternic
  • să fii inspirație pentru ceilalți
  • să aduci note de 10. Pe linie. Și sub linie tot 10 să fie peste tot. Și la școală, și la arte și în viață. Unde mai trebuie?

Dar, uneori (uneori deseori?) ajungi la lecțiile menite să te învețe să cedezi. Și să pierzi. Să pierzi până la punctul de loser absolut.

Să doară procesul de acceptare a pierderii. Și cu cât mai mult te opui - cu atât mai mult să doară.

Să accepți că un oarecare efort nu s-a meritat pentru rezultatul “dorit”.

Să accepți că nu întotdeauna îți poți ține sau vrei să-ți ții promisiunile.

Să accepți că nu ești cel mai bun, cel mai puternic. Cel mai ,,klassnîi" din univers. Și nici nu trebuie!

Să simți cum e când nu mai ești în poziția de persoană “indispensabilă” pentru alții.

Să fii inutil până la limita de disperare.

Scriu la persoana a treia, deși totul e despre mine 🥰 Și cel mai interesant e că scriu toate acestea dintr-un punct de pozitivism.

Cât e de fain să te debarasezi de așteptări, promisiuni, rămculițe, breduri. Să nu-ți rămână decât rolul de… A Fi 🤍❤️

…



Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Copilul din mine!

Nu mai sunt copil?!... Mă îndepărtez cu pași mici, grăbiți, furați de timp... Mi se spune tot mai rar ,,la mulți ani, copile" și tot mai des, ,,la mulți ani copilului din tine", chiar dacă prietenii, colegii mă alintă ,,copilu"...  dar eu, încă mă mai bucur de înghețată, de bombonici, de alint, de sărutări și mii de îmbrățișări! Mă mai bucur de mersul desculț prin iarbă și prin ploaie, de puful de păpădie, de zborul fluturilor, de poveștile bunicii... Și totuși... uite-mă ajunsă la timpul să urc pe acoperișurile blocurilor pentru a simți culmile cu atingeri de vânt, pentru a atinge  curcubeul, soarele, să zâmbesc de sus! E timpul să încep să caut motive să fiu, dincolo de a fi pur și simplu..., motive să fiu fericită! Să mă ridic deasupra lumii - pentru a regăsi, cel puțin pentru o clipă, ceea ce am pierdut. ...Dar mereu voi reveni la EI - păriții mei, să-i îmbrățișez, să-i sărut și să le mulțumesc pentru că m-au crescut mai mare ca EI, voi re...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

O clipă face cât o viaţă, o viaţă poate fi o clipă doar şi o viaţă se dărâmă într-o clipă!

     Deși mereu afirm ,,trăiți clipa" - de cele mai multe ori omit să o trăiesc. Fie omit, fie refuz, fie îmi e frică, or fie uit... însă mereu mă consolez că așa facem fiecare din noi la un moment dat... Ne place să trăim în trecut - cu ,,A fost",  sau în viitor - cu ,,Poate va fi" și omitem prezentul, acel - ,,Acum". Ne ghidăm după convenții doar pentru a le demonstra celorlalți că trăim, dar nu facem nimic și pentru a simți.      Cât durează o clipă? De câte ori ar trebui să întoarcem clepsidra pentru a-i defini durata existenței??? Nu știu... Dar cu siguranță știu cât de mult doar când o pierzi, când alegi să o pierzi, când bucuria acelei clipe este atât de greșită încât, te doare. Când...       Am ratat atât de multe clipe din viața mea, fie benevol, fie obligat-forțat, doar pentru că  poate m-ar fi durut ulterior, doar pentru că poate era greșit, pentru ce ar fi spus alții, pentru... Iar acum, și de alte multe ori, d...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe
Vernisez peste Ei un vers ca un fir de dragoste împletit cu El până la nesfârșitul rotund al luminii... din Ea vin cuvintele ca un dor de umbra Lui nevăzută... fără El are doar un umăr alb neatins, ochiul Ei stâng e El, cel care O închide în noapte...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe