Treceți la conținutul principal

Ani de liceu...ani de vis...


Putin ruj, un pic de rimel... și gata, pregătită pentru marele eveniment, ultima zi de scoală, absolvirea liceului...
Un ultim timid clinchet de clopoțel și un sincer ,,Drum bun'' s-a strecurat răscolindu-mi trăirile, reamintindu-mi momente, trăiri, pozne, chiuleala de la ore - adevărați liceeni.... Îmi vin în minte o avalanșă de evenimente din acea perioada... sunt mult prea multe... și atât de frumoase... Timp de 12 ani în acest lăcaș am respirat același aer, ne-am afirmat unii în fata altuia, am râs și am plâns împreună, am alergat pe ,,cai dintre cei mai năzdrăvani''
În ciuda Marii Treceri,  ma voi încăpățâna sa păstrez o imagine frumoasa a Liceului Teoretic "D.Cantemir", a profesorilor ce au fost regizorii vieții mele de liceana, a anilor de liceu - acestor episoade reușite din serialul vieții mele de liceana..
Oricât de neprevăzute vor fi cărările destinului, voi reveni mereu la casa ce mi-a deschis nebănuite gânduri, fascinante posibilități de realizare a personalității în drumul meu spre devenire, ghidat cu măiestrie de cei care au deschis către mine fereastra inimii, păstrând parfumul anilor prin care am perindat împreună...
...Ani de liceu, ani de trăire la maxim a viselor ce atunci erau mai puternice ca oricând și ma credeam adevărata cuceritoare a succesului. Acum îmi pierd farmecul în mrejele maturității și uit ca am fost cândva niște copii poznași, simpatici și obraznici, recunosc.
Acum, la sfârșit or la un nou început speranțele-mi sunt pe drum, bucuriile peste deal, fericirea peste mare
Si totuși sub cortina clara a zilei de florar, se ivește mătasea razelor de soare, iar ecoul vacantei răsună din ce în ce mai intens pentru micuți... Suna clopoțelul! Suna clopoțelul și anunță vesel vacanta mare, iar pentru noi ,,Drum bun în viata"




"Vreau sa-ti dăruiesc ceva! E un dar la care eu țin foarte mult!" Asa fac adolescenții, dăruiesc puțin și totuși totul...Păcat ca pierdem inocenta asta odată cu înaintarea în vârstă...
 

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Copilul din mine!

Nu mai sunt copil?!... Mă îndepărtez cu pași mici, grăbiți, furați de timp... Mi se spune tot mai rar ,,la mulți ani, copile" și tot mai des, ,,la mulți ani copilului din tine", chiar dacă prietenii, colegii mă alintă ,,copilu"...  dar eu, încă mă mai bucur de înghețată, de bombonici, de alint, de sărutări și mii de îmbrățișări! Mă mai bucur de mersul desculț prin iarbă și prin ploaie, de puful de păpădie, de zborul fluturilor, de poveștile bunicii... Și totuși... uite-mă ajunsă la timpul să urc pe acoperișurile blocurilor pentru a simți culmile cu atingeri de vânt, pentru a atinge  curcubeul, soarele, să zâmbesc de sus! E timpul să încep să caut motive să fiu, dincolo de a fi pur și simplu..., motive să fiu fericită! Să mă ridic deasupra lumii - pentru a regăsi, cel puțin pentru o clipă, ceea ce am pierdut. ...Dar mereu voi reveni la EI - păriții mei, să-i îmbrățișez, să-i sărut și să le mulțumesc pentru că m-au crescut mai mare ca EI, voi re...

O clipă face cât o viaţă, o viaţă poate fi o clipă doar şi o viaţă se dărâmă într-o clipă!

     Deși mereu afirm ,,trăiți clipa" - de cele mai multe ori omit să o trăiesc. Fie omit, fie refuz, fie îmi e frică, or fie uit... însă mereu mă consolez că așa facem fiecare din noi la un moment dat... Ne place să trăim în trecut - cu ,,A fost",  sau în viitor - cu ,,Poate va fi" și omitem prezentul, acel - ,,Acum". Ne ghidăm după convenții doar pentru a le demonstra celorlalți că trăim, dar nu facem nimic și pentru a simți.      Cât durează o clipă? De câte ori ar trebui să întoarcem clepsidra pentru a-i defini durata existenței??? Nu știu... Dar cu siguranță știu cât de mult doar când o pierzi, când alegi să o pierzi, când bucuria acelei clipe este atât de greșită încât, te doare. Când...       Am ratat atât de multe clipe din viața mea, fie benevol, fie obligat-forțat, doar pentru că  poate m-ar fi durut ulterior, doar pentru că poate era greșit, pentru ce ar fi spus alții, pentru... Iar acum, și de alte multe ori, d...
Vernisez peste Ei un vers ca un fir de dragoste împletit cu El până la nesfârșitul rotund al luminii... din Ea vin cuvintele ca un dor de umbra Lui nevăzută... fără El are doar un umăr alb neatins, ochiul Ei stâng e El, cel care O închide în noapte...