Treceți la conținutul principal

Pauză! Conversație cu o femeie!

Într-o scurtă și banală discuție în pauza de cafea dintre stagii, un coleg ne întrebase pe noi fetele:
-Ce tip de bărbat căutați? 
Pentru un moment am rămas frapate, e genul de întrebare - problemă, comentată, bârfită, contrariată în ieșirile cu prietenele, între fete, apoi nevinovată și inocentă, l-am privit în ochi și i-am zis:
-Hmmm! De ce întrebi? N e tocmai genul de problemă care să te caracterizeze! Chiar vrei știi cu adevărat? Nu îți e frică de ceea ce ai putea afla?
El răspune franc: 
-Da! Hai că m-ai făcut curios!
-Fiind domnișoară, Femeie în devenire, sunt în poziția de a-i cere bărbatului ceea ce eu nu pot face pentru mine. Învăț, plătesc facturile, mă ocup de casă, fac singură cumpărături, încerc să fiu cu un pas înainte, fără ajutorul unui bărbat...  Dar, te întreb, ,,Ce poți Tu, în calitate de bărbat să aduci în viața mea?

A tăcut! Mă privea abătut. Gândea cu siguranță că este vorba de bani. Și, pentru a nu-i mai stresa neuronii, am continuat:
-Staai, staaaaai! Din start îți zic, nu mă refer la bani. Am nevoie de mult mai mult. Am nevoie de un Om care să lupte pentru perfecțiune în toate aspectele vieții.
El își încrucișase brațele, se rezemă comod de geam, își aprinsese țigara și privindu-mă curios îmi ceru să detaliez.
-Am nevoie de cineva care să lupte pentru perfecțiune mentală, pentru că am nevoie de cineva cu care să conversez, să mă contrazic și care să mă impulsioneze intelectual, și nu numai. Un cineva, un EL, suficient de sensibil ca să înțeleagă prin ce trec eu ca femeie, dar suficient de puternic ca să mă încurajeze, să mă motiveze și să nu mă lase să cad.
Cineva pe care să-l respect ca să pot să fiu ,,ascultătoare,,.
Nu pot să fiu așa cu cineva care nu poate să-și rezolve singur problemele. Un bărbat care se poate ajuta singur pe sine însuși pentru a ne ajuta reciproc.
Îmi doresc un Cineva, un El, un Bărbat Extraordinar... dar nu numai o oră! Pentru simplul fapt că ziua are 24 de ore!

Când am terminat, îl vedeam foarte derutat și întrebător. Nu a mai avut curaj să-mi zică decât:
-Ceri prea mult! Nu crezi că ...
Nu-l lăsasem să-și termine replica
-Valorez mult!


Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Copilul din mine!

Nu mai sunt copil?!... Mă îndepărtez cu pași mici, grăbiți, furați de timp... Mi se spune tot mai rar ,,la mulți ani, copile" și tot mai des, ,,la mulți ani copilului din tine", chiar dacă prietenii, colegii mă alintă ,,copilu"...  dar eu, încă mă mai bucur de înghețată, de bombonici, de alint, de sărutări și mii de îmbrățișări! Mă mai bucur de mersul desculț prin iarbă și prin ploaie, de puful de păpădie, de zborul fluturilor, de poveștile bunicii... Și totuși... uite-mă ajunsă la timpul să urc pe acoperișurile blocurilor pentru a simți culmile cu atingeri de vânt, pentru a atinge  curcubeul, soarele, să zâmbesc de sus! E timpul să încep să caut motive să fiu, dincolo de a fi pur și simplu..., motive să fiu fericită! Să mă ridic deasupra lumii - pentru a regăsi, cel puțin pentru o clipă, ceea ce am pierdut. ...Dar mereu voi reveni la EI - păriții mei, să-i îmbrățișez, să-i sărut și să le mulțumesc pentru că m-au crescut mai mare ca EI, voi re...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

O clipă face cât o viaţă, o viaţă poate fi o clipă doar şi o viaţă se dărâmă într-o clipă!

     Deși mereu afirm ,,trăiți clipa" - de cele mai multe ori omit să o trăiesc. Fie omit, fie refuz, fie îmi e frică, or fie uit... însă mereu mă consolez că așa facem fiecare din noi la un moment dat... Ne place să trăim în trecut - cu ,,A fost",  sau în viitor - cu ,,Poate va fi" și omitem prezentul, acel - ,,Acum". Ne ghidăm după convenții doar pentru a le demonstra celorlalți că trăim, dar nu facem nimic și pentru a simți.      Cât durează o clipă? De câte ori ar trebui să întoarcem clepsidra pentru a-i defini durata existenței??? Nu știu... Dar cu siguranță știu cât de mult doar când o pierzi, când alegi să o pierzi, când bucuria acelei clipe este atât de greșită încât, te doare. Când...       Am ratat atât de multe clipe din viața mea, fie benevol, fie obligat-forțat, doar pentru că  poate m-ar fi durut ulterior, doar pentru că poate era greșit, pentru ce ar fi spus alții, pentru... Iar acum, și de alte multe ori, d...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe
Vernisez peste Ei un vers ca un fir de dragoste împletit cu El până la nesfârșitul rotund al luminii... din Ea vin cuvintele ca un dor de umbra Lui nevăzută... fără El are doar un umăr alb neatins, ochiul Ei stâng e El, cel care O închide în noapte...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe