Fragmente - Geanta Troiei

– Aveți un foc?

– Nu fumez, dar cu siguranță am o brichetă. Imediat.

Încep să caut în geantă. Ştiu sigur că am. Halatul norocos cu dungi bordo. Stetoscop. Botoşi de spital. Ciocănelul de la neurologie.

Nurofen. Forte.

O eșarfă roşie strânsă bine - de mătase, de la mama. Ce frumoasă e, am uitat de ea.

Cartea de vizită a cabinetului unde-mi înalț zborul în medicină.

Rujul meu coral „Lancome”.

Biletele de la „CuibulArtiştilor”.

Lista de cumpărături de la..... nici nu țin minte  - cu siguranță a fost de mult.

Bucovski. Cartea de la Mădălina. Diseară cu siguranță o încep.

Un bilet de troleu. Ah, e din Chișinău, de când am fost ultima dată. E din acela „norocos” – suma primelor 3 cifre este egală cu suma ultimelor 3 cifre. 

3 hârtii cândva albe. Le desfac – sunt 3 jumătăți de fragmente, ce se doreau a fi poezii. Ce chestie… nu se potrivesc între ele. Nu pot face un cântec cap-coadă. Nicidecum. Să mă uit mai târziu cum le termin.  Sunt prea frumoase să rămână așa. Triste, dar frumoase.

Un șervețel verde cu brăduți.

Scot bucăți de lănțic. Habar nu am dacă a fost un lanț și s-a rupt în geantă sau mi-a rămas de la vreun ecuson. 

O Doamne, dar de când nu am mai făcut eu curat în geantă? O fi valoros, de argint? Și de unde e? Doar al Anișoarei poate fi! Și atunci ce căută la mine în geantă? 

O agrafă.

3 monede de 1 euro. Aaah, un cappuccino în Cagliari. Sau restul la un drum dus-întors cu metroul în Londra.

Un biscuite, (cred), cu ambalajul ros.

2 pliculețe de zahăr. Unul e plin, altul gol. Deci zahăr era. Nu știam ce mi se lipește de degete, când caut cheile prin geantă. Eu nu consum zahăr, dar unele cafele, băute cu cineva drag, mă-ndeamnă să iau „ca amintire” zahărul din farfurioară. Acesta e de la Hilton. Țin minte noaptea. Și cafeaua.

O panglică – tricolor.

Strugurelul cu aromă de vanilie.

Un anunț cu mobilă la comandă.

Un pliant cu al 3-lea masaj la jumătate de preț.

Doamne, da’ cât de strângăreață sunt?

Un bilet cu un număr de telefon. Îl arunc. Habar nu am al cui e. Sunt 10 cifre și nici un nume. Cred că îmi încercam abilitățile de flirt ^_^.

Clar fac azi curat în geantă.

Copie după pașaport. Pe verso e scris pin-ul de la card. Foarte deștept. Bravo! Data viitoare să le dai și cardul cu tot cu pin.

Factura de telefon. 

Agenda mică roșie. „Cea nouă”.

Agenda „veche” maro - cu coperţile din piele. Doamne, câte cuprind paginile ei. Am terminat-o în 4 luni, anul trecut. Şi câte mistere ascunde buzunarul secret.

Un mărțișor. Sper că e de anul acesta. Bine că nu m-am înfipt în ac.

Căști.

Rujul roșu. Ah, deci era în geantă.

Un pachet de șervețele umede, fără capac, cu șervetele uscate în el.

Un elastic cu o coadă de levănțică în ea. E atât de veche, încât nici nu miroase.

Cardul de la sala de sport. Tu faci mișto de mine?

Un pachet cu semințe de lalele. WTF? Astea chiar nu știu cum au ajuns în geanta mea. Mai e până plec acasă și să încep a arunca banii pe prostii ( bine că multe din lucrurile pe care le aducem acasă le descoperă părinții după plecarea noastră - că de altfel chiar am merita uneori   )

E geanta mea? 

Ce norocoasă sunt că nu e mama lângă mine acum să vadă sărmana războiul din universul Troiei.

De ce nu am o geantă normală? Cu un portofel, o agendă, un stilou, un ruj și o cremă de mâini? Și când o să mă organizez și disciplinez și eu, ca o femeie normală?

Dar până la urmă, ce înseamnă să fii normală?

– Aveți?

Uitasem totalmente de domnul nerăbdător să fumeze o țigară.

– Îmi pare rău, cred că a rămas în cealaltă geantă.