I have a dream ...

Și uneori mi-ar plăcea să fii aici să-mi spui Tu poveștile de ,,Noapte bună, și uneori mi-ar plăcea să pierdem zilele dansând în ploaie, cuprinzând curcubeul...,  și uneori mi-ar plăcea să mă îmbrățișezi și să mă ții în brațe pentru o veșnicie, și uneori mi-ar plăcea să avem mai mult timp doar pentru noi două, și uneri mi-ar plăcea să fii tu sora mai mare, și uneori mi-ar plăcea să putem vorbi la inifinit, și uneori mi-ar plăcea să nu fi plecat de-acasă... și îmi lipsești atât de mult!

       Primăvară!!! Ecoul ei sună atât de puternic în mine! Îmi vibrează și coardele sufletului, iar inima-mi bate mai cu putere.... Acel verde crud, roua dimineții, frăgezimea zilelor se nasc prin mine și ies în afară. Parfumul suav de ghicei și de zambile-mi dansează gândurile într-un balansuar, pierdute printre rândurile romanelor...      Culoarea lui Mărțișor-mi dictează nebunie, iubire, alint, vis rebel, bătăi nebune de de inimă, respirații adânci, priviri îndelungate... ce dulce chin, ce frumoasă pictură parfumată!     O nouă primăvară pe vechile dureri... Aparțin acestei primăveri! Acestei primăveri ce mă-mbată... cu al florilor parfum, cu al cerului senin... mă-mbată! Îi simt sclipirea dansând sub ceruri pline de pasini, pe ringul razelor de soare... Zbor pe aripile-i de vis, respirându-i și trăindu-i frăgezimea, readucându-mi sclipirile-n priviri! Se-aprinde-n lume fericirea!!! Curge Universul! Door de tine Primăvară! Po...

    Așez orele într-o ordine pătrată, în tempul întunericului ce din nou nu are nume... și pune stăpânire pe oraș, pe noi, pe sufletele noastre, fie singuratice, fie îmbrățișate..      Acum, la miez de noapte doar gândurile, multele gânduri... toate acele gânduri ignorate pe timp de zi, se așează pe aceeași pernă cu mine... Încerc să adorm în liniștea oboselii și a stresului sesiunii... dar ,,zgomotele" gândurilor nu știu de timp, pentru ele nu există -prea devreme, or prea târziu.... E o singură clipă între două gânduri, între 2 respirații.. Nu e nevoie de meditație sau de nu știu ce practică, nu e nimic de învățat, nimic de făcut, nimic de atins, nimic de obținut, or de înțeles... Nu am nimic de făcut, decât doar să fiu ,,EU", acea eu, de care m-am înstrăinat și m-am apropiat cu alte gânduri, cu alte zvâcniri în sânge, cu amintiri ce dormiseră până acum-o moștenire pe care nu o știam de la cine și de când o purtam în carne și sub frunte.. Încerc să le limpe...

Urăsc cel mai mult când ajung să închid şi cel din urmă bagaj, care este de 2 ori mai mare ca mine şi de 10 ori mai greu... Să îmi îmbrăţisez părinţii, sora, să le spun ,,Eu plec. Vă iubesc. Aşteptaţi-mă! O să îmi fie foartee dor de voi!" Dar sunt fericită şi cel mai Bogat Copil din lume, căci am cei mai buni părinţi, Mama-mi e iubire, lumină, caldură, răsfăţ, alinare, lacrimă, sacrificiu! Tata-zid, pavazaă, joc, râs, mândrie, fortă, temeritate, izbandă! Amândoi-un drum, o casă, o poveste! şi cea mai zbânţ, scumpă, iubibilă, giugiulibilă soră, cel mai scump Macac:) Mă gândesc să plec, însă aş vrea să şi rămân. Nu ştiu ce parte-mi să ascult... Plec!!!

Destinul vorbește prin alegerile pe care le fac... Dar... uneori sunt mult mai uşoare acele momente ale vieţii când trebuie să acţionez într-un fel, fără a avea alternative. Aceste momente însă apar foarte rar. Mereu am responsabilitatea şi îmi asum riscul alegerilor pe care le fac sau nu le fac, riscul alternativelor pe care le ignor. Uneori aştept şi îi las pe alţii să aleagă pentru mine şi aceasta pentru că am prea multe alternative şi indecizie, teamă de imprevizibil şi de ce îmi doresc. Cele mai grele momente ale vieţii sunt când trebuie să decid într-un fel anume şi alegerea făcută implică vieţile, alegerile, interesele şi sentimentele altor oameni. Atunci când lucrurile depind de mine şi contează pentru alţii, când depind de alţii şi contează pentru mine. …Dar trenurile vin pentru a pleca din gară… Şi fiecare dintre noi aşteaptă un tren, care tren – e alegerea mea. Mai puţin contează în ce clasă şi compartiment al trenului voi sta, cu ce viteză va merge trenul şi ce preţ ar...

Emoții mari, așteptări, pregătiri din plin și un soi de regrete - cine știe pentru cine or pentru ce - un doi, un chiul, o iubire pierdută, cei mai sinceri prieteni, cei mai buni profesori, cele mai lungi lecții, cele mai scurte recreații, cele mai inocente nebunii... Am trăit atâția ani, din plin, iar acum ne pregătim să-i punem în cutia amintirilor. Capacul fiind balul absolvirii, balul nostalgiei.... Unic și atât de special a fost Balul de Absolvire. Am început prin timidul discurs de mulțumire adresat scumpilor profesori, cu vocea tremurândă, cu ochii în lacrimi mi-am făcut curaj și am început ,,Omul vine în aceasta lume sa lase o urma pe pământ, sădește un pom, sapa un izvor, creste un Om... Dar Învățătorul, Profesorul, e Omul, care lasă urma cea mai adâncă în inima noastră.. El seamăna lumina, sapa cu cuvântul în sufletul nostru și creste Omul din noi.. Va mulțumesc, Stimați profesori, pentru truda dumneavoastră, căci semințele bune ce au încolțit în inima mea au por...

Putin ruj, un pic de rimel... și gata, pregătită pentru marele eveniment, ultima zi de scoală, absolvirea liceului... Un ultim timid clinchet de clopoțel și un sincer ,,Drum bun'' s-a strecurat răscolindu-mi trăirile, reamintindu-mi momente, trăiri, pozne, chiuleala de la ore - adevărați liceeni.... Îmi vin în minte o avalanșă de evenimente din acea perioada... sunt mult prea multe... și atât de frumoase... Timp de 12 ani în acest lăcaș am respirat același aer, ne-am afirmat unii în fata altuia, am râs și am plâns împreună, am alergat pe ,,cai dintre cei mai năzdrăvani'' În ciuda Marii Treceri,  ma voi încăpățâna sa păstrez o imagine frumoasa a Liceului Teoretic "D.Cantemir", a profesorilor ce au fost regizorii vieții mele de liceana, a anilor de liceu - acestor episoade reușite din serialul vieții mele de liceana.. Oricât de neprevăzute vor fi cărările destinului, voi reveni mereu la casa ce mi-a deschis nebănuite gânduri, fascinante posibilităț...