Treceți la conținutul principal

Acum... ori în fiece zi

Destinul vorbește prin alegerile pe care le fac... Dar... uneori sunt mult mai uşoare acele momente ale vieţii când trebuie să acţionez într-un fel, fără a avea alternative. Aceste momente însă apar foarte rar. Mereu am responsabilitatea şi îmi asum riscul alegerilor pe care le fac sau nu le fac, riscul alternativelor pe care le ignor. Uneori aştept şi îi las pe alţii să aleagă pentru mine şi aceasta pentru că am prea multe alternative şi indecizie, teamă de imprevizibil şi de ce îmi doresc.
Cele mai grele momente ale vieţii sunt când trebuie să decid într-un fel anume şi alegerea făcută implică vieţile, alegerile, interesele şi sentimentele altor oameni. Atunci când lucrurile depind de mine şi contează pentru alţii, când depind de alţii şi contează pentru mine.
…Dar trenurile vin pentru a pleca din gară… Şi fiecare dintre noi aşteaptă un tren, care tren – e alegerea mea. Mai puţin contează în ce clasă şi compartiment al trenului voi sta, cu ce viteză va merge trenul şi ce preţ are biletul, contează doar să ajung la destinaţia dorită. Şi în drum spre ea să reuşesc  să citesc o carte, să  cunoasc oameni, să trăiesc oportunităţi şi aparente coincidenţe.


Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Copilul din mine!

Nu mai sunt copil?!... Mă îndepărtez cu pași mici, grăbiți, furați de timp... Mi se spune tot mai rar ,,la mulți ani, copile" și tot mai des, ,,la mulți ani copilului din tine", chiar dacă prietenii, colegii mă alintă ,,copilu"...  dar eu, încă mă mai bucur de înghețată, de bombonici, de alint, de sărutări și mii de îmbrățișări! Mă mai bucur de mersul desculț prin iarbă și prin ploaie, de puful de păpădie, de zborul fluturilor, de poveștile bunicii... Și totuși... uite-mă ajunsă la timpul să urc pe acoperișurile blocurilor pentru a simți culmile cu atingeri de vânt, pentru a atinge  curcubeul, soarele, să zâmbesc de sus! E timpul să încep să caut motive să fiu, dincolo de a fi pur și simplu..., motive să fiu fericită! Să mă ridic deasupra lumii - pentru a regăsi, cel puțin pentru o clipă, ceea ce am pierdut. ...Dar mereu voi reveni la EI - păriții mei, să-i îmbrățișez, să-i sărut și să le mulțumesc pentru că m-au crescut mai mare ca EI, voi re...

O clipă face cât o viaţă, o viaţă poate fi o clipă doar şi o viaţă se dărâmă într-o clipă!

     Deși mereu afirm ,,trăiți clipa" - de cele mai multe ori omit să o trăiesc. Fie omit, fie refuz, fie îmi e frică, or fie uit... însă mereu mă consolez că așa facem fiecare din noi la un moment dat... Ne place să trăim în trecut - cu ,,A fost",  sau în viitor - cu ,,Poate va fi" și omitem prezentul, acel - ,,Acum". Ne ghidăm după convenții doar pentru a le demonstra celorlalți că trăim, dar nu facem nimic și pentru a simți.      Cât durează o clipă? De câte ori ar trebui să întoarcem clepsidra pentru a-i defini durata existenței??? Nu știu... Dar cu siguranță știu cât de mult doar când o pierzi, când alegi să o pierzi, când bucuria acelei clipe este atât de greșită încât, te doare. Când...       Am ratat atât de multe clipe din viața mea, fie benevol, fie obligat-forțat, doar pentru că  poate m-ar fi durut ulterior, doar pentru că poate era greșit, pentru ce ar fi spus alții, pentru... Iar acum, și de alte multe ori, d...
Vernisez peste Ei un vers ca un fir de dragoste împletit cu El până la nesfârșitul rotund al luminii... din Ea vin cuvintele ca un dor de umbra Lui nevăzută... fără El are doar un umăr alb neatins, ochiul Ei stâng e El, cel care O închide în noapte...