Zilele trecute, am trăit una dintre cele mai dureroase experienţe ale mele. Eram în unul din market-ul de acasă, unde stand-ul de brânzeturi îl găseşti lângă cel de dulciuri. Îmi căutam o rotiță de caşcaval. Mă pregăteam de plecare. Involuntar, am tras cu urechea la rugămințile unei fetițe:
"- Te rog, mama, promit că voi fi bună, cuminte, şi voi învăța bine. Te rog!
- Nu avem bani, ăştia sunt! Dacă luăm bomboanele astea, nu mai avem bani de pâine. Promite mama că la următorul salariu..."
Instinctiv am întors capul.
O femeie simplă, îmbrăcată sărăcăcios, dar curat, cu o fetiță blondă de numai 10 anişori, cu ochi mari albaştri.
"- Te rog, ai promis că anul ăsta Moşul nu va uita de noi şi ne va aduce bunătăți...."
Stăteam înlemnită, cu rotița de caşcaval în mână.
Copila ținea în mână o punguță cu jeleuri. O priveam şi încercam să neg că ceea ce auzisem era adevărat.
Copilul a lăsat punguța pe raft şi, trasă de mama-sa a plecat mai departe.
M-am întors, teleghidată, spre standul cu dulciuri. Punguța cu bombonele, pe care o ținea copila în mâna, costa 8,50 lei. Am înghesuit dulciuri în coş şi, inevitabil, în drum spre casa de marcat, am trecut pe lânga standul de carne. Femeia respectivă şi copila, care se zgâia în geamul de prezentare a produselor.
"- Opt felii de parizer!" a spus şi a continuat cu jumătate de voce "Subțiri"
Mi-a stat inima-n loc.
Am cerut celeilalte vânzătoare un baton de salam şi unul de pastrama de porc.
Am ajuns la casă înaintea lor.
Îmi înotau ochii în lacrimi.
Le-am aşteptat afară, în fața marketului.
I-am întins punguța cu dulciuri copilei blonde:
"- A trecut Moş Crăciun pe aici şi a lăsat astea la mine, pentru că tu erai în magazin şi se grăbea să ajungă şi la alți copilaşi."
Copila, a întors ochiii ei mari şi albaştri către mama ei, întrebątori. Iar femeia a dat din cap aprobator.
"- Vezi, mama, ți-am zis că există Moş Crăciun!" a exclamat cu fericire în priviri .
Priveam mută de emoție, mă durea şi mă bucuram în acelaşi timp.
Domnilor politicieni, v-ați mărit buzunarele şi îngrăşat conturile dar pentru copilaşii aceştia, or bunicii noştri ce-ați mărit? Foamea? Frigul? Nimicul?
Ahh, da! Prețurile, lumina, gazul... continuați, nu vă sinchisiți!
"- Te rog, mama, promit că voi fi bună, cuminte, şi voi învăța bine. Te rog!
- Nu avem bani, ăştia sunt! Dacă luăm bomboanele astea, nu mai avem bani de pâine. Promite mama că la următorul salariu..."
Instinctiv am întors capul.
O femeie simplă, îmbrăcată sărăcăcios, dar curat, cu o fetiță blondă de numai 10 anişori, cu ochi mari albaştri.
"- Te rog, ai promis că anul ăsta Moşul nu va uita de noi şi ne va aduce bunătăți...."
Stăteam înlemnită, cu rotița de caşcaval în mână.
Copila ținea în mână o punguță cu jeleuri. O priveam şi încercam să neg că ceea ce auzisem era adevărat.
Copilul a lăsat punguța pe raft şi, trasă de mama-sa a plecat mai departe.
M-am întors, teleghidată, spre standul cu dulciuri. Punguța cu bombonele, pe care o ținea copila în mâna, costa 8,50 lei. Am înghesuit dulciuri în coş şi, inevitabil, în drum spre casa de marcat, am trecut pe lânga standul de carne. Femeia respectivă şi copila, care se zgâia în geamul de prezentare a produselor.
"- Opt felii de parizer!" a spus şi a continuat cu jumătate de voce "Subțiri"
Mi-a stat inima-n loc.
Am cerut celeilalte vânzătoare un baton de salam şi unul de pastrama de porc.
Am ajuns la casă înaintea lor.
Îmi înotau ochii în lacrimi.
Le-am aşteptat afară, în fața marketului.
I-am întins punguța cu dulciuri copilei blonde:
"- A trecut Moş Crăciun pe aici şi a lăsat astea la mine, pentru că tu erai în magazin şi se grăbea să ajungă şi la alți copilaşi."
Copila, a întors ochiii ei mari şi albaştri către mama ei, întrebątori. Iar femeia a dat din cap aprobator.
"- Vezi, mama, ți-am zis că există Moş Crăciun!" a exclamat cu fericire în priviri .
Priveam mută de emoție, mă durea şi mă bucuram în acelaşi timp.
Domnilor politicieni, v-ați mărit buzunarele şi îngrăşat conturile dar pentru copilaşii aceştia, or bunicii noştri ce-ați mărit? Foamea? Frigul? Nimicul?
Ahh, da! Prețurile, lumina, gazul... continuați, nu vă sinchisiți!
...istorie cu gust amar
RăspundețiȘtergere