Treceți la conținutul principal

Mama, mai ştii?

Mai ştii când m-ai lăsat prima dată la grădiniţă? Am plâns ziua întreagă crezând că nu te mai întorci.
Mai ştii când m-ai dus prima dată la mare? M-ai învățat să fac pluta din prima zi, pentru că ție îți era mult prea frică de apă.
Mai ştii când m-ai lăsat singură în prima zi de şcoală? Credeai că nu am observat că ai mers tiptil în spatele meu toată ziua. Ți-am simțit lipsa când m-ai lăsat cu adevarat.
Mai ştii când am plecat prima dată în tabară? Te aşteptai să plâng, dar nu am făcut-o. Credeam ca sunt mare și nu o să îmi mai fie dor de tine. M-am înșelat.
Mai ştii prima mea serbare, prima premiere, primul recital, prima piesă de teatru? De fiecare dată ajungeai mai devreme, să fii sigură că nu pierzi nimic. Incă îmi mai aduc aminte ochii tăi din primul rând.
Mai ştii primul bal din liceu, prima ieşire în club? Stăteai trează până ajungeam acasă şi-mi spuneai că te-a captivat cartea pe care o citeai. Mi-am dat seama târziu câte griji îți făceai.
Mai știi când ai descoperit entuziasmată că sunt Îndrăgostită, în poze, descrieri, postări pe blog?  
Mai știi câtă grijă, protecţie, dragoste, atenție şi încurajări ne-ai dat?
Eu ştiu! Si îți mulțumesc! :*

Primul meu strigat te-a făcut fericită, 
pentru restul te rog să mă ierți, Mama!

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Copilul din mine!

Nu mai sunt copil?!... Mă îndepărtez cu pași mici, grăbiți, furați de timp... Mi se spune tot mai rar ,,la mulți ani, copile" și tot mai des, ,,la mulți ani copilului din tine", chiar dacă prietenii, colegii mă alintă ,,copilu"...  dar eu, încă mă mai bucur de înghețată, de bombonici, de alint, de sărutări și mii de îmbrățișări! Mă mai bucur de mersul desculț prin iarbă și prin ploaie, de puful de păpădie, de zborul fluturilor, de poveștile bunicii... Și totuși... uite-mă ajunsă la timpul să urc pe acoperișurile blocurilor pentru a simți culmile cu atingeri de vânt, pentru a atinge  curcubeul, soarele, să zâmbesc de sus! E timpul să încep să caut motive să fiu, dincolo de a fi pur și simplu..., motive să fiu fericită! Să mă ridic deasupra lumii - pentru a regăsi, cel puțin pentru o clipă, ceea ce am pierdut. ...Dar mereu voi reveni la EI - păriții mei, să-i îmbrățișez, să-i sărut și să le mulțumesc pentru că m-au crescut mai mare ca EI, voi re...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

O clipă face cât o viaţă, o viaţă poate fi o clipă doar şi o viaţă se dărâmă într-o clipă!

     Deși mereu afirm ,,trăiți clipa" - de cele mai multe ori omit să o trăiesc. Fie omit, fie refuz, fie îmi e frică, or fie uit... însă mereu mă consolez că așa facem fiecare din noi la un moment dat... Ne place să trăim în trecut - cu ,,A fost",  sau în viitor - cu ,,Poate va fi" și omitem prezentul, acel - ,,Acum". Ne ghidăm după convenții doar pentru a le demonstra celorlalți că trăim, dar nu facem nimic și pentru a simți.      Cât durează o clipă? De câte ori ar trebui să întoarcem clepsidra pentru a-i defini durata existenței??? Nu știu... Dar cu siguranță știu cât de mult doar când o pierzi, când alegi să o pierzi, când bucuria acelei clipe este atât de greșită încât, te doare. Când...       Am ratat atât de multe clipe din viața mea, fie benevol, fie obligat-forțat, doar pentru că  poate m-ar fi durut ulterior, doar pentru că poate era greșit, pentru ce ar fi spus alții, pentru... Iar acum, și de alte multe ori, d...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe
Vernisez peste Ei un vers ca un fir de dragoste împletit cu El până la nesfârșitul rotund al luminii... din Ea vin cuvintele ca un dor de umbra Lui nevăzută... fără El are doar un umăr alb neatins, ochiul Ei stâng e El, cel care O închide în noapte...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe