Mutatul..împreună!

Sunt curioasă, există vreun manual, sau s-a făcut vreun film despre supraviețuirea VS magia de a trăi împreună. (Prima variantă este exclusivă pentru și din perspectiva bărbaților). Cred că ar ieși o tragi-comedie absolut savuroasă.

De ce pentru bărbați mutatul împreună e supraviețuire? Păi lucrurile se complică. Dacă în jocul de Șah o mutare greșită ar putea să te coste inițial un ,,șah" și ulterior  după mai multe încercări, un ,,șah-mat", pe când în mutatul împreună ești penalizat cu mai multe ,,șah-mat-uri" chiar de la început! 

Totul începe cu ,,venirea ei în garsoniera lui de burlac, cea cu bar de sticle în loc de blat în bucătărie și cu nopți în care doarme el în patul ei cu așternuturi roz, lângă ursuleții de pluș?"

Îmi povestea un prieten că atunci când iubita lui a venit la el acasă în vizită prima oară, și-a luat jumătate de zi liber ca să facă Curățenie. A spălat chiar și geamurile, pe care nu le spălase până atunci niciodată. La câteva luni după, au ajuns să se mute împreună. Și el s-a trezit terorizat nu de ideea conviețuirii, ci de cea a curățeniei! Adică cum, să facă și el curat? Nu-i obositor să pretindă atât timp că el e un tip ordonat?

La ce renunță acești masculi-feroci de fapt, când ne mutăm împreună? Se zice că la libertate. Dar nu vorbim de libertatea în cuplu. În continuare pot ieși cu prietenii, ieșiri care uneori de la o bere durează o noapte, în continuare le respectăm programul, poate cu mai multă exactitate și dăruire. Dar, mereu este vorba de un dar! Nu mai au libertatea aceea, în care e dezordine și lor nu le pasă, fiindcă e dezordinea lor. În care stau două ore la duș, dând un adevărat concert. În care nu-și spală farfuria imediat ce s-au ridicat de la masă.  În care toate lucrurile sunt ale lor și sunt așezate fix așa cum își doresc - adică sub pat, pe televizor, agățate de veioză - însăși șifonierul lor suferă un stop cardiac când lucrurile ajung să fie aranjate, una peste alta, sortate după culori, stofe, periodicitate... Renunță la liniștea lor, tabieturile lor, ideile lor. Prea multe responsabilități, nervi și prea puțină liniște! 

Când ajung să trăiască în doi nu mai au casa lor, mobila lor, tăcerea lor, ci căminul nostru.

Învățăm să construim în doi: amintirile noastre, poveștile noastre, fericirile noastre, individualitățile noastre în cuplu.
În viața nu căuta destinația, ci bucuria de a trăi împreună! Doar suntem unul răsplata celuilalt, sau poate pedeapsa.