Treceți la conținutul principal

Scrisoare surorii mai mici!

Draga mea soră,

    ai venit pe lume cu mirosul de căpșuni și toată gama de sunete și scâncete, cu pielea moale și mânuțele care te strâng de degete și care nu îți mai dau drumul, cu zâmbetele din somn și cu privitul undeva, în sfere înalte, unde vedeai tot felul de lucrușoare la care râdeai și gângureai... Apoi a venit momentul în care m-ai privit în ochi, m-ai recunoscut ca sorica ta și ai început să râzi... și de acolo n-am mai avut cale de întoarcere. 
    Întregul Univers s-a redus la bucățica de ființă cuprinsă în mâinile mele făcute cuib.

    Tu, unica mea soră, ești o curajoasă, o mică mare vitează. Ești cea mai fidelă oglindă a mea. Ești cel mai curat ghid către lumina din mine.

    La acești 18 ani ai tăi începe să se creioneze adultul din tine. E vârsta la care eu, mama, Traș nu te lăsăm să ,,crești”, iar tu rupi ,,lanțurile” spre maturizare.
    Să rămâi în prezent așa cum ești acum.
    Să fii fermă atunci când vrei sau nu vrei ceva. Nu-ul pe care mi-l spui mie, sau părinților, este Da-ul care ți-l spui ție.
    Să rămâi empatică fără să iei asupra ta grijile, problemele și suferințele celor pe care îi mângâi sau îi iubești.
    Să îți prețuiești nevoile și să nu le lași în grija nimănui. Nevoile tale sunt ale tale și doar tu le poți împlini. Asta înseamnă că ești stăpânul tău, înseamnă că nimeni nu are putere asupra ta, înseamnă respectul față de tot ce te înconjoară și mai ales față de tine însuți.
    Să înveți să îți asculți sufletul. Să înveți să spui mulțumesc, din recunoștință profundă, din dragoste de viață și de alții, din bucuria de a trăi, de a învăța și de a accepta.
    Să fii feminină! Să fii frumoasă (nu că nu ai fi)! Să fii Tu - leoaică! Să crezi. Să dăruiești necondiționat. Cu cât o vei face mai mult, cu atât mai bogată vei fi. Poți să te gândești la iubire, la empatie, la îmbrățișări și chiar la bani...
    Să fii puternică dar și flexibilă.
    Să stai și să asculți. Să privești și să înțelegi pe ceilalți și abia când ai să îi știi, să te legi de ei cu sufletul și cu mintea. Să-i primești pe oameni cu zâmbetul și cu fața drăgăstoasă, dar ține în inimă o fărâmă din Tine - dăruiește-te pe de-a întregul abia atunci când toate sinapsele sufletului îți vor spune că e momentul. Așa vei cunoaște sufletul pereche pe care viața ți-l va aduce în drum doar o dată. Și fii alături de cei care sunt alături de tine.
    Să plângi când lacrimile nerostite par să te sugrume, să râzi mult, ca și astăzi, din orice, pentru orice, cu oricine. Să vezi că în jurul tău e mult bine și să ți-l iei scut pentru clipele când cele rele vor părea că te înving. 
    Să îți alegi meseria pentru care ai venit pe lume fără griji și îndoială.
    Să înveți de la mine, dar să nu devii ca mine.
    Dacă vreodată eu sau mama, sau tata, vom încerca să-ți închidem călușul viselor și să punem în tine toate câte n-am putut face eu, noi, atunci tu să-ne amintești că părinții sunt datori să îi facă pe copii oameni pe care copiii lor aleg să fie și nu o rază fără de păcate a părinților.
    Să greșești, deși eu îți voi spune să nu o faci. Să trăiești realizând că viața nu e o repetiție. Atunci când te vor mâna dorințele de a simți viața la putere maximă, avântându-te poate în primejdii nesocotite, să te gândești că nu e mai mare suferință decât pierderea ta (sub orice formă). Și apoi să pleci sau nu pe drumul acelor primejdii.
    Să mă ierți pentru că nu sunt o soră strălucită. Avem și vom avea păreri diferite, iar după cum știi, eu sunt încăpățânată să am dreptate, iar tu ești setată să fii cea ascultată. Voi încerca, chiar dacă nu sunt cu mult mai mare, să nu uit cum e să fii ca tine, să trăiești pentru prima dată și voi încerca să te feresc de orice greșeală, subminându-ți experiența.
    Să fii corectă și să nu faci rău voit. Dar dacă vei alege să o faci, eu te voi iubi la fel.
   Să înveți să fii iubitoare, e singurul lucru pentru care merită să lupți până la capăt, doar că nu o poți forța. Infinitul există prin tine, susține-l!
    Poate că tu le știi deja, cele înșiruite aici, poate că rolul meu este doar să te călăuzesc, sau poate doar să am grijă să ajungi la timp acolo unde trebuie, să-ți netezesc puțin drumul, să înlătur bănuielile sau poate doar să-ți țin umbrela.
    Cât despre mine, voi fi întotdeauna lângă tine. Chiar și când nu vei simți, nu mă vei ști, eu tot acolo voi fi. Căci tu, puiule de om, ești un geamăn al sufletului meu. 
    Un ultim gând. Nimic pe lume nu-i mai presus de iubirea mea pentru tine.

Cu dragoste, din dragoste pentru cea mai mare dragoste!


Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Copilul din mine!

Nu mai sunt copil?!... Mă îndepărtez cu pași mici, grăbiți, furați de timp... Mi se spune tot mai rar ,,la mulți ani, copile" și tot mai des, ,,la mulți ani copilului din tine", chiar dacă prietenii, colegii mă alintă ,,copilu"...  dar eu, încă mă mai bucur de înghețată, de bombonici, de alint, de sărutări și mii de îmbrățișări! Mă mai bucur de mersul desculț prin iarbă și prin ploaie, de puful de păpădie, de zborul fluturilor, de poveștile bunicii... Și totuși... uite-mă ajunsă la timpul să urc pe acoperișurile blocurilor pentru a simți culmile cu atingeri de vânt, pentru a atinge  curcubeul, soarele, să zâmbesc de sus! E timpul să încep să caut motive să fiu, dincolo de a fi pur și simplu..., motive să fiu fericită! Să mă ridic deasupra lumii - pentru a regăsi, cel puțin pentru o clipă, ceea ce am pierdut. ...Dar mereu voi reveni la EI - păriții mei, să-i îmbrățișez, să-i sărut și să le mulțumesc pentru că m-au crescut mai mare ca EI, voi re...

O clipă face cât o viaţă, o viaţă poate fi o clipă doar şi o viaţă se dărâmă într-o clipă!

     Deși mereu afirm ,,trăiți clipa" - de cele mai multe ori omit să o trăiesc. Fie omit, fie refuz, fie îmi e frică, or fie uit... însă mereu mă consolez că așa facem fiecare din noi la un moment dat... Ne place să trăim în trecut - cu ,,A fost",  sau în viitor - cu ,,Poate va fi" și omitem prezentul, acel - ,,Acum". Ne ghidăm după convenții doar pentru a le demonstra celorlalți că trăim, dar nu facem nimic și pentru a simți.      Cât durează o clipă? De câte ori ar trebui să întoarcem clepsidra pentru a-i defini durata existenței??? Nu știu... Dar cu siguranță știu cât de mult doar când o pierzi, când alegi să o pierzi, când bucuria acelei clipe este atât de greșită încât, te doare. Când...       Am ratat atât de multe clipe din viața mea, fie benevol, fie obligat-forțat, doar pentru că  poate m-ar fi durut ulterior, doar pentru că poate era greșit, pentru ce ar fi spus alții, pentru... Iar acum, și de alte multe ori, d...
Vernisez peste Ei un vers ca un fir de dragoste împletit cu El până la nesfârșitul rotund al luminii... din Ea vin cuvintele ca un dor de umbra Lui nevăzută... fără El are doar un umăr alb neatins, ochiul Ei stâng e El, cel care O închide în noapte...