Treceți la conținutul principal

Privilegiul de a fi femeie!

 Sunt înconjurată doar de prietene, domnișoare, femei extraordinare, pe care  le iubesc și le admir deopotrivă. Și recunosc, nu aș schimba niciodată privilegiul de a fi femeie cu nimic! Femeie până în vârful unghiilor mele, pictate în roșu aprins, unghii care se prezintă ca o declarație de dragoste, nu de război.  
  
 Ne place să spunem ,,probabil"  când ar trebui să spunem ,,cu certitudine" , în special atunci când negăm atât de inocente că suntem complicate, că ne plângem tot timpul când ne e greu, dar le rezolvăm pe toate, în cele din urmă... 
  
 Probabil... de fapt, în majoritatea timpului, suntem de neînțeles!, bărbații o numesc elegant "mister feminin"... dorim mereu ceea ce nu putem avea și când într-un final obținem, ne dorim altceva, mereu altceva. Chiar dacă e vorba de păr drept când îl avem ondulat în acele bucle superbe de care ei s-au îndrăgostit, atunci la început... chiar dacă e vorba de bluzița transparentă, de rochia elegantă, de prea puținele haine din dulapul plin... trebuie să existe ceva, altfel nu am fi noi :) 

Avem privilegiul de a fi frumoase și nu numai! După reguli complicate și de neînțeles pentru ei, acestui fapt i se adaugă o permanență preocupare pentru a păstra ceea ce avem deja și pentru a îl pune în valoare. Cu naturalețe, bineînțeles! Pare un lucru atât de complicat și da, chiar este! 
  
 Probabil că suntem minunate de cele mai multe ori, așa cum alteori suntem imposibile, cicălitoare, enervante, plângăcioase, nebune sau mai știu eu cum! Probabil puțin din fiecare. Dar oare fără toate astea viață nu ar fi plictisitoare și monotonă? 
  
 Și știm să iubim atât de frumos și sincer! Iar aceasta le face uitate și neimportante pe cele de mai sus! De cele mai multe ori... 
  
Apreciez femeile puternice, care știu și pot să se regăsească în micile plăceri vinovate de zi cu zi, în pauzele de cafea cu prietnele, în multele ore petrecute în cabina de probe, în ,,sfertul academic" de o oră în fața oglinzii, într-o bijuterie delicată, într-un parfum subtil... 
Îmi apreciez prietenele, atât de diferite, atât de minunate, atât de uimitoare! 

 La mulți ani, dragele mele! 
  

  

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Copilul din mine!

Nu mai sunt copil?!... Mă îndepărtez cu pași mici, grăbiți, furați de timp... Mi se spune tot mai rar ,,la mulți ani, copile" și tot mai des, ,,la mulți ani copilului din tine", chiar dacă prietenii, colegii mă alintă ,,copilu"...  dar eu, încă mă mai bucur de înghețată, de bombonici, de alint, de sărutări și mii de îmbrățișări! Mă mai bucur de mersul desculț prin iarbă și prin ploaie, de puful de păpădie, de zborul fluturilor, de poveștile bunicii... Și totuși... uite-mă ajunsă la timpul să urc pe acoperișurile blocurilor pentru a simți culmile cu atingeri de vânt, pentru a atinge  curcubeul, soarele, să zâmbesc de sus! E timpul să încep să caut motive să fiu, dincolo de a fi pur și simplu..., motive să fiu fericită! Să mă ridic deasupra lumii - pentru a regăsi, cel puțin pentru o clipă, ceea ce am pierdut. ...Dar mereu voi reveni la EI - păriții mei, să-i îmbrățișez, să-i sărut și să le mulțumesc pentru că m-au crescut mai mare ca EI, voi re...

O clipă face cât o viaţă, o viaţă poate fi o clipă doar şi o viaţă se dărâmă într-o clipă!

     Deși mereu afirm ,,trăiți clipa" - de cele mai multe ori omit să o trăiesc. Fie omit, fie refuz, fie îmi e frică, or fie uit... însă mereu mă consolez că așa facem fiecare din noi la un moment dat... Ne place să trăim în trecut - cu ,,A fost",  sau în viitor - cu ,,Poate va fi" și omitem prezentul, acel - ,,Acum". Ne ghidăm după convenții doar pentru a le demonstra celorlalți că trăim, dar nu facem nimic și pentru a simți.      Cât durează o clipă? De câte ori ar trebui să întoarcem clepsidra pentru a-i defini durata existenței??? Nu știu... Dar cu siguranță știu cât de mult doar când o pierzi, când alegi să o pierzi, când bucuria acelei clipe este atât de greșită încât, te doare. Când...       Am ratat atât de multe clipe din viața mea, fie benevol, fie obligat-forțat, doar pentru că  poate m-ar fi durut ulterior, doar pentru că poate era greșit, pentru ce ar fi spus alții, pentru... Iar acum, și de alte multe ori, d...
Vernisez peste Ei un vers ca un fir de dragoste împletit cu El până la nesfârșitul rotund al luminii... din Ea vin cuvintele ca un dor de umbra Lui nevăzută... fără El are doar un umăr alb neatins, ochiul Ei stâng e El, cel care O închide în noapte...