Bărbații vieții mele!

Nu am nevoie de foarte multe ca să fiu fericită. E de-ajuns un asfințit, un cântec, puțin infinit... și încă cineva...

  Fiecare din noi reprezentăm suma clipelor pe care le-am trăit, a oamenilor pe care i-am cunoscut, pe care i-am iubit, pe care i-am pierdut, pe care i-am păstrat. 

    Există oameni pe care o să îi iubim pentru totdeauna, chiar dacă i-am pierdut undeva în timp. Oameni care în trecerea lor ne-au marcat existența, încrustând o bucată din ei în sufletul nostru. Oameni care rămân impregnați în cine suntem, într-o grimasă sau într-un miros. Sau într-o senzație sau într- o stare.

    Oameni pe care îi port de ani de zile cu mine prin timp, peste tot și oriunde. În zâmbete, în lacrimi, în dorințe, în vise... Și mai ales în dor - în acea căutare de negăsire.

    Primul este Bunicul meu - cel care a fost descris de Grigore Vieru în versurile sale - al meu bătrân cu umeri roși de-o frântă nemurire.  Dar și acum, peste ani văd 3 copii cu ochii mari așezați pe genunchii roși de vreme, de război și greutățile vieții. Și Doamne de câte ori bunicul trăia povestea lui Barbu Ștefănescu Delavrancea. Un bătrânel, a cărui chip a fost creionat cu bunătate, calm și generozitate. Bomboane, defapt ,,babane" - cum îi plăcea lui să spună. Regina nopții și roz marin care parfumau întreaga curte și toate florile câmpului ce umpleau vazele bunicii. Miei și oițe. Motocicleta. Povești. Obrazul cald și mâini bătătorite de timp și muncă ascundeau povestea unui copil în cătușele Siberiei și acei genunchi... locul preferat pentru somn, povești, povețe ”O să ajungi cineva mare. Ești atât de cuminte! Să înveți dragu bunelului, să fi cu minte și bună cu toți din jurul tău”. Și-apoi s-a dus. A plecat fără să-și ia rămas bun.. A plecat...nici măcar nu m-a așteptat :(

    Apoi e Verișorul meu - defapt fratele meu mai mare. Cel care mereu s-a jucat cu mine de-a prințesa și valetul ei. Cel care îmi făcea cosițe și mă îmbrăca în rochițe colorate când ieșeam la plimbare. Cel care în fiecare seară îmi cânta la chitară. Cel cu care mă întreceam cine a citit mai multe povești, or știe mai multe versuri, îndemnându-mă să văd viața prin cât mai mulți ochi. Cel care m-a susținut și mi-a fost aproape atunci când sufletu-mi avea vânătăi. Cel cu care am strâns toată copilăria mea într-un album de amintiri. ”Traș, eu cred că viața e ceva frumos. Hai s-o păstrăm de tot. Vrei?! Traș, noi când vom crește mari ne vom căsători și ne vom iubi la fel de mult ca bunelu și bunica!”. 

    Cel mai puternic dintre toți este, cu certitudine, Tata. Cel care nu se plânge niciodată de nimic. De neclintit, corect, demn și cu coloană vertebrală. Cel care m-a învățat că viața e consecință a alegerilor noastre. Cel care plânge pe furiș de mândrie, chiar și la cea mai mică victorie pe care o obțin în viață. Cel care n-ar recunoaște nici în ruptul capului că face aceasta. Cel care îmi adună zecile de diplome obținute. Cel care mi-a arătat ce înseamnă a avea o familie fericită și care niciodată nu ar putea să mă refuze. Cel care mă iubește necondiționat. Cel care a fost acolo să mă ridice prima oară când am căzut. Cel care a făcut ca moșul să nu uite de fetițele cuminți  și cu note bune. Cel care mereu a fost și va fi gelos pe fiece apel, mesaj, compliment primit de la un alt băiat. Cel care m-a scuturat de praf și mi-a zis să merg mai departe. ”Tatii, norii după soare aleargă. Acum că știi cum se face, nu vei mai avea nevoie niciodată de nimeni. Să nu renunți, orice ar fi. Mereu vei fi doar tu cu tine. Totul depinde doar de tine. Alegerile îți aparțin. Iar mie nu îmi rămâne decât să fiu mereu în spatele tău.”

    Și-apoi ... El - unicul!. Cel care ar trebui să știe despre mine lucruri pe care eu încă nu le-am aflat. Cel care nu ar avea nevoie de cuvinte pentru a înțelege ce vreau sau cine sunt. Cel care va mirosi a dragoste. Singurul care mă va vedea exact așa cum sunt. Cel care mă va face să tresar doar privindu-mă. Cel care-mi va face lumea mai frumoasă, doar pentru că este și El în ea. Cel care va face Universul să pară minuscul, atunci când va fi doar la o îmbrățișare distanță.Cel care mă va ține de mână și va împărți lumea lui cu mine. Cel care mă va iubi mai mult decât o voi face eu ”Tu ești Elena mea din Troia! Te iubesc!”