Treceți la conținutul principal

A fi Femeie!


Acum ceva timp, datorită unor trăiri și experiențe unice, inubliabile (mai puțin or mai mult fericite, mai puțin or mai mult împlinite), cineva mi-a zis ,,Felicitări! Ai pășit într-o lume nouă! Ești Femeie! ...

...Sunt total nedumerită, confuză... Simt că nu știu ce am fost până acum, ce urmează să ajung a fi..., or cel puțin noțiunea de ,,a fi Femeie" îmi e atât de străină, nu reușesc să-i înțeleg sensul, tocmai Eu, cea care se presupune a fi Femeie. 
      Ce evenimente din viața noastră ne cataloghează ca fiind Femei or, când începem să ne numim Femei, când putem să ne asumăm această fericire, onoare de a ne numi Femei? Oare după prima noapte de dragoste cu un „El” mult așteptat sau cu un personaj episodic din viața noastră? Oare după ce ne căsătorim sau din momentul ce dăm naștere unei noi vieți? Or poate suntem Femei din momentul când simțim prima mișcare a acelui miracol ce crește în noi?
     ...Or poate devenim Femei o dată cu calificativul de mamă, de soție, de deținătoare a 30 de ani sau și mai mult? Sau poate când primul rid se schițează în colțul ochilor? Când buzele nu mai sunt la fel de puhave, iar obrajii la fel de îmbujorați; când nu mai observi alți bărbați decât pe „el” sau când acest „el” te trădează?

     Oare începând de când avem dreptul să ne numim Femei? Când și cum devenim Femei? Când ne pierdem virginitatea, când devenim mame și soții...? Ori poate Femei ne naștem?

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Copilul din mine!

Nu mai sunt copil?!... Mă îndepărtez cu pași mici, grăbiți, furați de timp... Mi se spune tot mai rar ,,la mulți ani, copile" și tot mai des, ,,la mulți ani copilului din tine", chiar dacă prietenii, colegii mă alintă ,,copilu"...  dar eu, încă mă mai bucur de înghețată, de bombonici, de alint, de sărutări și mii de îmbrățișări! Mă mai bucur de mersul desculț prin iarbă și prin ploaie, de puful de păpădie, de zborul fluturilor, de poveștile bunicii... Și totuși... uite-mă ajunsă la timpul să urc pe acoperișurile blocurilor pentru a simți culmile cu atingeri de vânt, pentru a atinge  curcubeul, soarele, să zâmbesc de sus! E timpul să încep să caut motive să fiu, dincolo de a fi pur și simplu..., motive să fiu fericită! Să mă ridic deasupra lumii - pentru a regăsi, cel puțin pentru o clipă, ceea ce am pierdut. ...Dar mereu voi reveni la EI - păriții mei, să-i îmbrățișez, să-i sărut și să le mulțumesc pentru că m-au crescut mai mare ca EI, voi re...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

O clipă face cât o viaţă, o viaţă poate fi o clipă doar şi o viaţă se dărâmă într-o clipă!

     Deși mereu afirm ,,trăiți clipa" - de cele mai multe ori omit să o trăiesc. Fie omit, fie refuz, fie îmi e frică, or fie uit... însă mereu mă consolez că așa facem fiecare din noi la un moment dat... Ne place să trăim în trecut - cu ,,A fost",  sau în viitor - cu ,,Poate va fi" și omitem prezentul, acel - ,,Acum". Ne ghidăm după convenții doar pentru a le demonstra celorlalți că trăim, dar nu facem nimic și pentru a simți.      Cât durează o clipă? De câte ori ar trebui să întoarcem clepsidra pentru a-i defini durata existenței??? Nu știu... Dar cu siguranță știu cât de mult doar când o pierzi, când alegi să o pierzi, când bucuria acelei clipe este atât de greșită încât, te doare. Când...       Am ratat atât de multe clipe din viața mea, fie benevol, fie obligat-forțat, doar pentru că  poate m-ar fi durut ulterior, doar pentru că poate era greșit, pentru ce ar fi spus alții, pentru... Iar acum, și de alte multe ori, d...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe
Vernisez peste Ei un vers ca un fir de dragoste împletit cu El până la nesfârșitul rotund al luminii... din Ea vin cuvintele ca un dor de umbra Lui nevăzută... fără El are doar un umăr alb neatins, ochiul Ei stâng e El, cel care O închide în noapte...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe