Au bal de la chanse...balul absolvirii....

Emoții mari, așteptări, pregătiri din plin și un soi de regrete - cine știe pentru cine or pentru ce - un doi, un chiul, o iubire pierdută, cei mai sinceri prieteni, cei mai buni profesori, cele mai lungi lecții, cele mai scurte recreații, cele mai inocente nebunii... Am trăit atâția ani, din plin, iar acum ne pregătim să-i punem în cutia amintirilor. Capacul fiind balul absolvirii, balul nostalgiei....

Unic și atât de special a fost Balul de Absolvire. Am început prin timidul discurs de mulțumire adresat scumpilor profesori, cu vocea tremurândă, cu ochii în lacrimi mi-am făcut curaj și am început ,,Omul vine în aceasta lume sa lase o urma pe pământ, sădește un pom, sapa un izvor, creste un Om... Dar Învățătorul, Profesorul, e Omul, care lasă urma cea mai adâncă în inima noastră.. El seamăna lumina, sapa cu cuvântul în sufletul nostru și creste Omul din noi.. Va mulțumesc, Stimați profesori, pentru truda dumneavoastră, căci semințele bune ce au încolțit în inima mea au pornit de la cuvintele Mariei Voastre.. Ma închin în fata Ta, Iubite Profesor!"

A fost pentru prima oara când ne-am regăsit cu toții într-un cadru de vis. Priveam cu surprindere și emoții la colegii noștri, pășind  elegant la brat,  în costum și  rochii de seara, aproape maturi și pregătiți  pentru viata.

Am ciocnit un pahar cu șampanie pentru bucuria de a fi împreună și am întâmpinat tortul cu o unda de tristețe ca s-a terminat, ca de acum înainte, fiecare va porni pe drumul sau în viata, nu mai suntem acei micuți, dornici de a ajunge cit mai repede la final... Si ajunși în clipa de final, nu mai știam ce sa facem, sa râdem, sa celebram ca am terminat, or sa plângem ca ne despărțim, ca pierdem o parte din noi pe coridoarele lung, ale școlii, în sălile clasei, printre filele registrelor, printre sfintele recreații...

A fost ultima petrecere a generației mele și a fost atât de speciala!

Si totuși peste ani, poate peste unul, poate 5, poate 10, or chiar poate 40 de ani ne vom reuni, ne vom regăsi aceeași elevi plini de energie, nebunici și dornici de a fi mereu cei mai buni, cei mai deosebiți, unici în felul de a ne înțelege, de a concura, de a reuși, cei mai frumoși, cei mai harnici și desigur cei mai mâncăcioși....Atunci, peste ani, oare vom mai schimba ,,testele'' intre noi ca și acum? Ne vor mai tine profesorii morala? Oare se va mai fuma o țigară în curtea școlii cu teama de a nu fi  prinși de director? Oare cine va lua în ghiozdan în loc de cărți, sticla cu vin? Oare vom mai avea curajul de fugi de la ore? Oare cum vom mai sustrage tezele de scumpii noștri profesori, dorind de a fi cu un pas înaintea lor? Oare cine va mai lua numeroasele pixuri? Oare cine va mai lega gentile de scaune? Oare cine va mai întârzia? Oare cine va mai absenta cite o lecție? Oare cine??? Oare ce??? 

Cat de mult ne vom regăsi în cei din fata noastră copiii de altădată?

Sunt sigura ca vom trai bucuria revederii, vom schimba primele impresii, vom vedea trecerea anilor pe frunțile profesorilor, dar vom afla ca au rămas la fel și vom dori sa păstram aceste amintiri.

Iar vouă, dragii mei colegi, va doresc mult curaj  în drumul ce i se deschide în fata, nu uitați ca Esențele tari se țin în sticluțe mici... Mereu vom rămâne cei mai buni, cei mai tari, cei mai neastâmpărați, cei mai flămânzi, cei mai harnici, copii cei mai buni la toate, cei mai dornici de carte...Suntem Unicatul Școlii...Vom rămâne în istoria școlii pentru mulți ani înainte... Mereu, pentru totdeauna Realiștii!!! Promoția din 2011, anul 1992 rămâne a fi cel mai productiv an:):):)

 Mereu, pentru totdeauna, împreună...